Cu cărţile pe faţă: "Promovând insulta care prefigurează aurul crud al înjurăturii"

* Printr-un complex de împrejurări -de care am pome­nit cu diferite ocazii -am petrecut o zi şi o noapte cu Fănuş Neagu, Petre Bărbulescu şi Vintilă Ornaru. De vis şi de poveste. Era în anii 70, când în România se trăia mai bine decât în Germania Federală sau în Suedia, de unde veneau stoluri de femei blonde la însămânţat vara. Zilele trecute am recitit câteva pagini din volumul lui "nea Fane", apărut la Cartea Românească în 1981, "Insomnii de mătase". Un deliciu: "În prima săptă­mână din martie apărea la noi în sat usturoaica de la Obidiţi. Nu i-am ştiut niciodată numele adevărat. Trecea măreaţă de pe o uliţă pe alta, fără să obosească, gusta o gură de rachiu, descânta unui copil de udmă sau de năjit şi iar o lua de la capăt, promovând insulta care prefigurează aurul crud al înjurăturii. La căderea serii pleca, iar noi, zguduiţi ca de furtună şi fascinaţi, aşteptam fulgerul şi dezlănţuirea ploii".*  Aş vrea ca sociologii să-i întrebe pe români cât de liberi se simt după lovitura de stat din 89 şi la ce-i ajută economia capitalistă faţă de cea socialistă. Nu sunt convins că peste 50 la sută sunt încântaţi de ce vedem, auzim şi trăim acum. * Un gânditor contemporan spunea şi îi dau dreptate totală: "Libertatea e o himeră. Nu poţi să fii liber atâta vreme cât altcineva te plăteşte şi-ţi dă pâinea cea de toate zilele.Toţi suntem, mai mult sau mai puţin, sclavii împrejurărilor. Nici măcar cel mai bogat om din lume nu poate spune că e liber, fiindcă afacerile lui depind de alţii. Despre fericire nici să nu aduci vorba". * O cititoare din Bucureşti a ziarului nostru întreabă retoric: "De ce, dacă treci munţii Carpaţi ai senzaţia că ai nimerit într-o altă ţarã? "Îi rãspund cu o altă întrebare: De ce actualul rege al Marii Britanii fostul prinţ Charles, venea de câte ori avea ocazia în Ardeal şi nu şi-a cumpărat nişte boşdeuci prin Ilfov sau Teleorman? I-adevărat că vorbim aceeaşi limbă, doar că multe obiceiuri diferă. * O instituţie sibiană presti­gioasă cum este Filarmonica de Stat a ajuns să se dea în spectacol prin sălile Judecătoriei şi Tribunalu­lui pentru un litigiu care putea fi aplanat fără tobe şi trâmbiţe. Păcat. * Administraţia Sibiului n-a renunţat la ideea de a modifica structura Pieţei Cibin. O idee proastă, piaţa respectivă putând fi clasificată ca monument istoric. Sper că Primăria va veni, în final cu o altă viziune. * Un suporter de-al meu m-a întrebat de ce nu mă înscriu într-un partid, să ajung măcar consilier local, că de scris, scriu degeaba. I-am spus că nici consilier n-aş face mare lucru dacă n-aş avea o majoritate de susţinători. Şi, i-am recitat câteva ver­suri de Radu Stanca: "Acelaşi câmp, acelaşi cer, acelaşi soare/Doar eu, pe zi ce trece, mai bătrân/Ascunde-mi-te inimă în sân/N-ai ce căta spre zări iscoditoare/…/" Ce-aş vrea să fac eu dacă aş avea putere nu se potri­veşte cu ce fac ăştia care s-au instalat la masa pu­terii. Aşa că scriu, cât mă mai rabdă, după care mă trag spre Cimitir/Totuşi, cred că m-aş simţi mai confortabil pârlit la crematoriu decât lăudat de un sobor de preoţi pe Calea Poplăcii.