Citite, auzite: "Pentru un român care ştie citi, cel mai greu lucru e să nu scrie"

* Nici că se putea ca I. L. Caragiale să nu aibă o co­lecţie de aforisme, ţinând seamă de spiritul său critic. Primele i-au apărut în revista "Convorbiri literare" în anii 1880-1881. Le-am găsit: "În război, necurmat trăim cu inamicii în luptă, cu amicii în armistiţiu; Toate mul­ţumirile trebuiesc plătite: înainte de a le căpăta ni se par destul de ieftine, în urmă prea scumpe; O mare du­rere e să iubeşti, o mare nenorocire să scapi de această durere; Pentru un român care ştie citi, cel mai greu lu­cru este să nu scrie; Norocul, e prea puţin şi lumea prea multă". Caragiale va fi mereu contemporanul românilor. * Când am fost la Paris, am vrut să văd mormintele lui Constantin Brâncuşi, Emil Cioran şi Eugene lonesco. Am primit un ghid al Primăriei din care citez: "Publicul nu mai este admis în cimitir cu un sfert de oră de în­chidere. Numai vehiculele care au autorizaţie pot intra în cimitir. Pentru a evita furturile, evitaţi să lăsaţi în maşină obiecte de valoare şi încuiaţi portierele. Containere vă stau la dispoziţie pe alei pentru gunoi. Intrarea în cimitir este interzisă tuturor animalelor/.. ./"La cimitirul Montparnasse mi-ar plăcea să fiu îngropat şi eu dacă nu se face în Sibiu un crematoriu, să mă pârlească! * Conform cronicarului, în 1734 au ajuns la Sibiu primele 47 de familii de protes­tanţi din Austria; în 1894 a fost inaugurată calea ferată Sibiu-Cisnădie; În 1904, pentru prima dată circulă prin oraş un tramvai electric fără şine; 1916 – Prin afişe, populaţia este informată asupra declaraţiei de război a României şi este înştiinţată că sunt pregăti­te trenuri speciale pentru cei care vor să părăsească oraşul. (Mult zgomot pentru nimic, fiindcă armata română n-a intrat în oraş).*  A fost creată o asociaţie internaţională a celor care refuză televizorul. Membrii ei susţin că viaţa fără televiziune este mai bună, televiziunea fiind o invenţie care vine în contradicţie cu natura şi societatea. Ea generează obezitate, lipsă de apetit sexual, insomnii, divorţuri, te sus­trage de la lectură, de la comunicarea cu cei din jur, de la mişcare în aer liber. Sunt perfect de acord şi evit televizorul pe cât mai mult posibil. * Unii abia aşteaptă să moară un vecin, un cunoscut, un amic, ca să participe la ceremonialurile ortodoxe lungi şi plictisitoare, la pomeni sau parastase. Mie nu, mai ales dacă am fost legat afectiv de cel decedat, deşi, cum zicea La Rochefoucault" întotdeauna avem suficientă putere pentru a rezista nenorocirilor altora". Dacă bu­curia îmi dă aripi, simţind nevoia să o împart cu alţii în suferinţă prefer să fiu singur. Aşa cum sunt acum. * Un american a fost judecat şi condamnat la 12 ani de închisoare, acuzat fiind că a torturat şi ucis mai mul­te pisici. La noi, scapi de bulău chiar dacă omori oa­meni, dacă ai un procuror şi o judecătoare care merg pe o mână. * Conform unor statistici, anual, la patru români îi revine o periuţă de dinţi, din acest punct de vedere aflându-ne în coada clasamentelor Uniunii Europene. Ne­cazul e altul: că nu mai prea avem dinţi şi protezele sunt scumpe. Mâncăm paste, mămăligă, cartofi, fasole pen­tru care n-ai nevoie de dinţi! * În ultima vreme, tot mai multe ţări, care renunţaseră, cer revenirea la pe­deapsa cu moartea pentru anumite delicte grave. Eu am fost împotriva abolirii ei de la început, din 1990.