* Cneazul Vladimir Monomah (1053-1125) a domnit ca mare principe al Rusiei Kievene şi este sărbătorit ca sfânt de Biserica Ortodoxă, în 6 mai. A fost un fel de Neagoe Basarab prin sfaturile date urmaşi­lor: "Nu vă juraţi dacă nu sunteţi nevoiţi, dar odată ce aţi jurat, ţineţi-vă jurământul; Să nu vă prindă soare­le dormind; Vizitaţi-l pe cel bolnav, iubiţi-vă nevesle, dar nu le daţi puterea asupra voastră; Lenea e mama tuturor viciilor; Nu vă leneviţi în facerea de bine". Bine zice. * Vă spuneam că mass-media noastră e ticsită de tâmpiţi. Un ins, neavând de lucru, s-a apucat să ne inventarieze din punctul de vedere etnic, evidenţiind faptul că marile noastre personalităţi sunt de alte naţii: de la şvăboaica Herta Muller, ţiganul Ilie Năstase, săsoaica Melitta Ruhn, ungurul Karoly Bella, machedonii Hagi şi Halep, la Mihai Eminescu, fost Eminovici, de etnie incertã, lipoveanul Patzaichin, evreul Eugen lonescu, grecul Panait Istrate, palestinianul Raed Arafat, armeanul Varujan Vosganian, aromânul Ion Caramitru, "rusul" Nichita Stãnescu…Imbecilul nu ştie că noi, toţi, care ne zicem români suntem nişte corcituri de la origini începând. Dacă însuşi naţioalistul feroce Corneliu Codreanu a avut tată polonez şi mamă nemţoai­că! * Norbert Wiener (1894-1964), considerat întemeietorul ciberneticii, ne-a atras atenţia că: "Am modificat atât de mult mediul înconjurător, încât va trebui acum să ne adaptăm lui pentru a putea supravieţui." Ne considerăm cele mai inteligente fiinţe de pe Pământ, dar ne comportăm mai rău decât animalele, care ştiu să-şi pro­tejeze mediul în care vieţuiesc. * Pe vremea cenzurii cumpăram cu regularitate reviste literare: Luceafărul, Gazeta literară, Steaua, Contemporanul, Săptămâna plus unele franţuzeşti de sport: France Football, Miroir Sprint şi cultură L`Esprit, pe care le găseam în chioşcuri. Aveam ce citi pe îndelete. Acum, publicaţiile autohtone sunt tot mai puţine şi mai fade, iar la cele stră­ine nu ai acces. (Eu primesc Paris Match prin abonament făcut în Germania!) Sibiul cultural…* Un bun poet, dar ins ciufut a fost Dan Deşliu (n.31 august 1927, Bucu­reşti), pe adevăratul nume Dan Beşleagă. A vrut să devi­nă actor, dar a ajuns poet şi politician. Membru în PCR din 1945, în 1980 şi-a dat demisia şi a început să-l critice pe Ceauşescu. A beneficiat de toate onorurile câtă vreme a scris în ton cu regimul comunist. Din 1980 s-a sucit şi a căzut în dizgraţie. A murit ciudat, înecat în mare, deşi era un excelent înotător (4 septembrie 1992). Era prezent, înainte vreme (anii 50-60) în toate manualele de limba şi literatura română, alături de Maria Banuş, Veronica Porumbacu, Victor Tulbure, A.Toma, Al. Jar, Nina Cassian, Marcel Breslaşu, Mihai Beniuc… Unde mai pui că trebuia să recităm versuri precum: "Stegar ne e atotînivingătorul (partid în jurul căruia facem zid) E tot ce-a făurit mai bun poporul/În lupta lui trăieşte viitorul/Şi Stalin viu trăieşte prin partid."Scriai aşa, aveai bani, casă, funcţii, premii, excur­sii, concedii. Făceai pe scorţosul, te îmbolnăveai sau mureai la Jilava ori la Sighet. * Poetul şi cântăreţul persan Rudaki (858-940) scria: "Nu te lăsa furat de-a nepăsării tihnă/Lumea e necinstită, te vinde – nici că-i pasă/Miezul cel rău şi-ascunde sub chip înşelător/În faptă-i răutatea, iar faţa-i e frumoasă". Aşa a fost dintotdeauna lumea oamenilor.