Cercetează universul ecumenic la Tübingen, graţie unui program postuniversitar

Pasiunea pentru teologie şi comunicare interculturală, dar şi oportunitatea de a accesa un program postuniversitar al Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, au deschis noi orizonturi de cunoaştere şi cercetare pentru bursiera drd. Valentina-Andrada Minea, chiar în centrul universitar din Tübingen. Cum tema cerce­tării sale este în armonie dar şi o extensie a cursurilor postuniver­sitare de "Comunicare intercultu­rală în spaţiul vorbitor de limbă germană" (n.n din cadrul depar­tamentului de Teologie Protes­tantă din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu) credem că experienţa ei o să stârnească curiozitatea şi interesul acelor tineri care rezonează cu această formă inedită de comunicare. Bursiera ne-a spus cu onestitate, că totul a pornit în urma unui dialog cu profesorii şi colegii studenţi de la Facultatea de Teologie Orto­doxă. "Eram în al doilea an la doc­torat, aveam deja lansat sondajul pe bază căruia doream să por­nesc cercetarea, având şi lucrări publicate, precum şi CV suficient de bun am accesat oferta
burselor oferite de Asociaţia Studia Oecumenica şi de ONG-ul Brot für die Welt pentru acest curs. De facto un reprezentant român din cardul BftW a informat cursanţii că putem aplica pentru burse în Germania după ce obţinem un certificat care să ateste că avem cunoştinţe de limbă germană de nivel minim B2, şi respectiv B1 pentru doc­toranzi. Am avut norocul că au suportat costurile examenului cei de la Goethe Zertifikat. Astfel mi-a fost acordată bursa de studiu din cadrul programului ecumenic pe care îl are acest ONG guvernat de Biserica Luterană. Din cele relatate de Valentina-Andrada Minea am reţinut că reprezentanţii Brot für die Welt îşi propun să acorde burse care să fie de real folos dezvoltării bursierilor şi ulterior a lumii din jurul lor. "Mi-a fost recomandat Tübingen dato­rită departamentului său de Studii Asiatice şi celor două facultăţi de Teologie.Am fost încântată să aflu că sunt acceptată aici, într-o universitate prestigioasă, cu cercetători renumiţi, unde am descoperit şi un excelent centru de cercetare pe studii de animaţie – o sursă de inspiraţie şi motivaţie pentru teza mea", se confesa bursiera.

Primul impact

"De când am venit în Germania am simţit căldura sufletească a oamenilor – mai întâi a marii familii Brot für die Welt din Berlin, apoi a oamenilor din Tübingen. Oamenii aici sunt bine-dispuşi aici, zâmbesc, sunt amabili şi îşi ocupă mult din timp cu activităţi distractive. Acest aspect m-a surprins foarte tare, mai ales că veneam cu idei preconcepute despre spaţiul germanic, anume ca fiind mai distant dar bine organizat. Oraşul e suprapopulat de studenţi din lumea întreagă dar şi de turişti. Sunt mai multe castele în Tübingen şi în împre­jurimi, inclusiv castelele rudelor familiei noastre regale, Hohen­zollern şi Sigmaringen, care pe bună dreptate atrag foarte mulţi vizitatori. Priveliştea cea mai cu­nos­cută cu râul Neckar este mult mai frumoasă în realitate decât în poze, iar splendida clădire medievală în care locuiesc eu are acces la acest râu şi bărci private. E ca într-o poveste aici! Centrul oraşului păstrează o structură medievală, cu străduţe înguste, pavate cu pietre cubice şi câteva clădiri gotice, deşi multe dintre acestea au fost renovate, combi­nând diferite stiluri arhitecturale. Din păcate, Germania nu a obli­gat la păstrarea patrimoniului arhitectural, astfel multe clădiri au hibridizat stilurile arhitecturale. Însă are multe lucruri frumoase. Există chiar o predilecţie pentru lucruri drăguţe observabilă inclusiv în limbaj; multe cuvinte sunt folosite oficial cu prescurtări pe care noi le găsim simpatice, de exemplu, aici nimeni nu spu­ne "merg la Universitate" (Univer­sität), toată lumea, indiferent de vârstă sau statut, spune "Uni". Până şi staţia de autobuz se numeşte "Uni". Un alt lucru care m-a surprins este faptul că nu am văzut să fie vreun hypermarket precum Carrefour sau Auchan. Am găsit pe internet că a existat un Real, însă acum mulţi ani. Aici se pune foarte mult accentul pe afaceri şi produse locale. Cio­colata Ritter Sport e fabricată la câţiva km de Tübingen şi este mult mai promovată decât Lindt, care in toată Germania este renumită şi bună, nu ca cea pe care o exportă în România. Tot aici se ţine anual un târg exclusiv cu ciocolată artizanală din diverse locuri. De asemenea, în multe localuri meniul zilei conţine carne doar miercurea şi vinerea. Este unul dintre cele mai vegetariene oraşe din Europa. Însă cafeaua se găseşte la discreţie. Cafeaua de după prânz este unul dintre cele mai importante evenimente ale unei zile obişnuite în Germa­nia. În cafenelele universitare, pe barul de asezonare, se găseşte mereu şi lapte de mai multe feluri, inclusiv vegan. Studenţii pot plăti la cafenelele din reţeaua univer­sitară doar cu cardul de student. Este un card de plastic care se scanează, şi pe care fiecare student îşi pune bani, pe care îi foloseşte pentru cafenelele sau imprimantele din reţea. În cazul doctoranzilor, acest card aduce şi alte privilegii, precum accesul la sala doctorală din cadrul biblio­tecii universitare.".

Tubingen e cunoscut pentru bibliotecile sale grandioase

"Bibliotecile sunt şi ele de poveste, dar nu una medievală, ci una modernă. Sunt spaţioase, luminoase şi pline de plante, fiecare adăpostind un număr impresionant de cărţi. Sistemul de împrumut este asemănător cu cel al bibliotecii Astra din Sibiu: se caută în baza de date online, se scanează cărţile (aici folosind cardul de student), se iau acasă şi apoi se scanează din nou la returnare. Însă aici studenţii au foarte mult spaţiu în care să citească, au acces la monitoare mari şi la camere private. Atât biblioteca universitară cât şi cea din Theologicum (numele clădirii care găzduieşte facultăţile de Teologie Protestantă şi Teologie Catolică) sunt foarte mari şi sunt mereu pline. Studenţii petrec mult timp la bibliotecă, deşi au puţine cursuri pe semestru, comparativ cu noi, care aveam de luat şi câte 13 note pe semestru la teologie în Sibiu. Însă ce m-a surprins cel mai tare în Germania au fost vacanţele. Anul acesta vacanţa intersemestrială durează de pe 12 februarie până pe 14 aprilie. Nu îmi pot imagina o vacanţă interse­mestrială două luni, noi aproape că nu aveam deloc în România. Aici e ceva normal. Au foarte multă vacanţă şi foarte multe zile libere datorate diverselor sărbători. Probabil acest sistem relaxant este motivul pentru care zâmbesc mereu. Cu toate acestea, sălile de clasă sunt foarte primitoare şi moderne. În toate sălile pe care le-am văzut există microfoane suspendate de tavan, distribuite strategic în mai multe locuri în fiecare clasă, cameră video conec­tată la monitor/laptop şi mai multe reţele de internet ale universităţii, dintre care una este fără parolă, pentru oaspeţi. Orice student care nu poate veni la curs, se poate conecta online. Profe­sorii sunt mereu gata să iniţieze şi o videoconferinţă pentru cei care nu pot participa fizic. Este politica universităţii.

Sistemul de cercetare în Germania

"Sistemul de cercetare este mult mai prietenos în Germania. Germania nu a intrat încă în sistemul "Publish or Perish". Deşi există Baze de Date Internaţionale germane pe care noi le recu­noaştem în România, în Germa­nia, în domeniul Teologiei cel puţin, nu se indexează revistele, nu se numără citările, nu se pu­blică atât de mult. Majoritar publică profesorii, în general cărţi sau volume colective. Nu există obligaţii pentru doctoranzi să publice pentru a avea dreptul să susţină teza. La noi, pentru a obţine titlul de doctor în Teologie, este nevoie ca înainte de susţi­nerea tezei să publicăm minim trei studii in reviste indexate în BDI şi să participăm la minim două conferinţe. În Germania nu există nicio astfel de obligaţie. Nici pen­tru profesori cerinţele nu sunt aşa stricte. Însă în domeniul teologiei nemţii sunt foarte naţionalişti: obişnuiesc să consulte majoritar bibliografie scrisă în germană, să publice în germană şi se mân­dresc cu faptul că pot scrie lucrări doar în baza bibliografiei ger­mane. Noi românii publicăm mai mult în limba engleză, suntem mai preocupaţi de faptul că scopul cercetării este contribuirea la progresul real al ştiinţei, pentru a ajunge mai aproape de adevăr, şi că acest lucru este dincolo de religie, naţionalitate, sau alte astfel de aspecte. Totuşi, ei sunt mai apropiaţi de ştiinţele sociale decât noi. De exemplu, în dome­niul teologiei practice (indiferent de universitate sau confesiune) se lucrează majoritar în cadrul unei anumite teorii de cercetare împrumutată din alte domenii şi adaptată, despre care la noi în teologie nu se ştie, dar care poate fi de folos studiilor religioase. Accesul la software este facilitat aici. În baza contului online, sau prin VPN-ul universităţii, profesorii şi doctoranzii pot accesa software necesar cercetării, şi dacă pentru unele nu există deja licenţă cumpărată de universitate, se poate face cerere de achiziţionare. Chiar şi studenţii au acces la câteva programe plătite de universitate, precum SPSS. La noi nu am văzut să fie acces liber. Şi profesorii trebuie să facă cereri dacă au nevoie de astfel de programe. Însă şi noi în România avem acces la o multitudine de baze de date prin Anelis Plus, iar universităţi precum ULBS oferă gratuit tuturor cadrelor universitare şi studenţilor licenţă la Microsoft Office în baza adresei univer­sitare. Deşi Germania a investit semnificativ în modernizare şi beneficiază de facilităţi avansate de mult timp, România dispune acum, de asemenea, de servicii de înaltă calitate, atât în domeniul universitar, cât şi în alte sectoare precum telecomunicaţiile sau ser­viciile bancare, care, în unele ca­zuri, depăşesc nivelul celor din Germania. Însă Germania este foarte preocupată de protecţia da­telor cu caracter personal, mo­tiv pentru care foloseşte încă majo­ritar serviciul poştal fizic şi faxul".

Doctoranzii din Tübingen

"Doctoranzii se bucură de multe beneficii aici. Pe lângă sala dedi­cată lor de la bibliotecă, în care geamurile de deschid automat la fiecare 60 de minute pentru aerisire şi unde au spaţii pentru lucru individual, spaţii pentru lucru în grup şi monitoare mari pentru analize, aici sunt trataţi mai serios. Fiind doctorandă în România, dar aici înmatriculată în baza bursei de cercetare într-o forma care îmi aduce toate beneficiile doctoran­zilor dar nu şi obligaţiile lor, am beneficiul de a putea participa la diverse activităţi dedicate docto­ranzilor din diferite departamente. Până acum am participat la colocvii în 4 departamente diferite şi peste tot doctoranzii se adresau profesorilor la pertu. Studenţii de licenţă şi master nu, aici toată lumea vorbeşte cu dumnea­voas­tră, inclusiv profesorii se adre­sează studenţilor cu dumnea­voastră, însă doctoranzilor, profe­sorii le cereau să li se adreseze la pertu. Pe deasupra, toţi discutau lucrările prezentate, se ajutau reciproc. Cei care făceau o lucrare post-doctorală sau de abilitare veneau, de asemenea, la aceste colocvii, ca să îi ajute pe doctoranzi, dar şi ca să prezinte şi să asculte opiniile lor şi ale profe­sorilor. Uneori şi profesorii prezentau. De asemenea, docto­ranzii care predau sunt mult mai respectaţi de studenţi decât în România. Am participat la două cursuri ţinute de doctoranzi aici şi am fost şi invitată să predau un curs în noiembrie, iar studenţii au fost foarte respectuoşi: erau atenţi şi implicaţi, vorbeau frumos".

Despre cercetarea incomodă

"Fiind în această universitate am intrat în legătură cu mulţi profesori şi cercetători importanţi, care m-au invitat să prezint părţi din cercetarea mea, mi-au dat sugestii bazate pe experienţa lor şi mi-au arătat metodele lor de organizare şi cercetare. Am intrat astfel în contact şi cu opera lor şi am înţeles mai bine paradigmele de cercetare folosite aici. Am participat la colocvii pentru doctoranzi în cadrul facultăţilor de teologie protestantă, teologie catolică, anglistică şi studii media şi am primit feedback pe lucrările prezentate, oferind feedback la rândul meu. Modul de desfăşu­rare al acestor colocvii e diferit de al nostru. E o atmosferă mult mai caldă. Cu toate că şi pentru ei subiectul tezei mele despre anime şi religie este inovativ, a fost bine primit. Am avut chiar surpriza ca directoarea centrului de cercetare pe studii de animaţie să îmi spună, când ne-am cunos­cut, că tocmai îmi citise un articol despre anime. A fost o onoare cu adevărat neaşteptată. Desigur, şi eu sunt familiarizată cu studiile dumneaei; recent am terminat de citit un studiu de al ei scris în limba germană despre culori în cine­matografie şi teza de doctorat a codirectorului centrului, despre metalepsis în animaţie. Aici pot să găsesc opera lor în format com­plet. În cadrul acestei universităţi am acces la software care în România ar fi fost mai greu de accesat, iar biblioteca are multe volume noi, apărute chiar în anul precedent, dar şi volume mai vechi, importante şi greu de găsit, care îmi sunt de mare folos, precum "Panorama der neue Reli­giosität" (Reinhard Hempel­mann) sau "Qualitative Religion­sforschung" scrisă de Hubert Kno­blauch, care arată preocuparea Germaniei faţă de metodologia modernă de cercetare în teologie. A fi aici reprezintă o experienţă valoroasă, care îmi permite acce­sul la resurse indisponibile în România, îmbogăţind astfel cali­ta­tea cercetării mele şi expe­rienţa mea cu diferite sisteme universitare. Sunt foarte recunos­cătoare pentru această oportu­nitate".