Prof. univ. dr. Ilie Moise a moderat prima dezbatere publică (din 13 februarie 2024) cu tema «viitorul localităților „suburbane”», organizată în Centrul Cultural TRIBUNA. Doctor în filologie (specialitatea folclor literar) al Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, prof. Ilie Moise are o carte de vizită impresionantă, fiind membru în Comitetul Director al Asociației de Științe Etnologice din România (ASER) și laureat al premiului Ethnos (1999) pentru întreaga activitate.
Domnia sa a prezentat celor prezenți lucrarea-curs „Proiecții etnografice în comerț și turism” (2002) structurată pe următoarele capitole: Considerații introductive, Așezările tradiționale (satul, gospodăria, locuința), Ocupațiile tradiționale (principale, secundare, casnice), Meșteșuguri și Arte tradiționale (prelucrarea produselor artistice, prelucrarea pieilor, prelucrarea lemnului, olăritul, pietrăritul, fierăritul, meșteșuguri secundare, pictura pe sticlă), Portul popular, Obiceiurile populare („Obiceiul pământului” și calendaristice), etc. Pentru toți cei ce doresc să aprofundeze, reproducem parțial „Argumentul”: «În contextul liberalizării circulației în spațiul european, globalizarea (despre care Romano Prodi – președintele Uniunii Europene afirma clar și răspicat că este un proces ireversibil) și apropiata integrare euro-atlantică reclamă, fără tăgadă, rediscutarea, din perspectivă actuală, a raportului dintre două concepte aparent antinomice: globalizare și identitate locală. Desigur conceptul de globalizare are multiple conotații (care ar necesita detalieri într-un curs special) fiind interpretate, cel mai adesea, ca un proces de omogenizare, standardizare (care determină fenomene precum MacDonaldizarea, Coca-Colizarea sau cultură postcolonială), uniformizare, dar și sincronizare tehnologică și culturală. Alții, fără să spună deschis, cred că globalizare înseamnă occidentalizare. Oricum, procesele globalizării (nu mai este pentru nimeni o noutate!) conectează localități la mari distanțe și distruge granițe tradiționale (atât la nivel macro, cât și microsocial), conducând la cristalizarea și răspândirea, pe scară largă, a ceea ce noi numim cultură de consum. (…) Proces complex, greu de strunit și imprevizibil, globalizarea antrenează și alte fenomene – unele extrem de sensibile precum acela al identității culturale. „Un copil voia să scoată peștele din apă, să nu se înece”.
Această butadă, apărută în volumul Pietre pentru templul meu, de Lucian Blaga, încearcă să ne spună când trăiești doar în mediul tău, când nu ai depășit granițele acestui spațiu, unitatea de măsură nu poate fi alta decât lumea ta».
Din opera prof. Ilie Moise vă recomandăm și lucrarea „Quo vadis cultura populară?” (2005), toți cei interesați de dezvoltarea economică durabilă putându-se inspira și din această lucrare; reproducem două pasaje edificatoare: « (…) De fapt Mărginimea poate fi văzută și apreciată din mai multe perspective: etnologică, istorică, turistică, ori culturală. Oricum aportul Mărginimii la cultura și civilizația românească rămâne unul de excepție. În secolul al XVIII-lea Mărginimea a dat României pe Inocențiu Micu Klein – cel mai mare prelat și om politic al Transilvaniei, un martir, un sfânt sacrificat pe altarul neamului său. Și a mai dat României vreo 15 academicieni (numai Săliștea are 7) pe Octavian Goga, pe Emil Cioran, pe genialul miniaturist Picu Pătruț – aprinzătorul de candele din Săliște, acel Fra Angelico al Carpaților, cum l-a numit atât de sugestiv Onisifor Ghibu. Numărul universitarilor născuți aici depășește cu mult suta, iar aportul mărginenilor la dezvoltarea economică, spirituală și culturală a României este greu de cuantificat. Oricum în dezvoltarea poporului nostru Mărginimea se înscrie, cu marcantă personalitate, alături de Țara Hațegului și Țara Oltului – pe acea axă principală cu un rol determinant în conturarea noastră etnică». Din cap. „Civilizația tradițională românească postdecembristă: între integrare și identitate culturală” am selectat următoarele pasaje: «… dar recursul la tradiție pare a stânjeni o bună parte a intelectualității românești adeptă necondiționată a mult-discutatei integrări euro-atlantice. După 8 ani de democrație, acum când – vorba lui Octavian Paler – defectele s-au liberalizat mult mai devreme decât calitățile – societatea românească responsabilă trăiește o mare dilemă – aceea de a alege între integrarea europeană, atât de necesară economiei noastre și păstrarea identității culturale. Subiectul care a consumat tone de cerneală în presa românească de specialitate, comportă discuții de mare responsabilitate și implică decizii politice și administrative bine cumpănite. Se cer dezbătute și analizate concepte altădată imuabile – care au atingere cu cele mai sensibile coarde ale sufletului românesc: acela de stat național, de naționalitate, naționalism și nu în ultimul rând de specific național. Chiar dacă în ultima vreme se vorbește tot mai rar despre „specificul național” și tot mai mult ca despre „concept în derivă”, cred că a-ți cunoaște „rădăcinile” nu înseamnă a fi „naționalist” (deși mulți intelectuali se tem de această etichetare), sentimentul național neputând fi nicidecum socotit naționalism! Albert Camus spunea undeva „Îmi iubesc prea mult țara pentru a fi naționalist”- reflecție care ar trebui să ne dea multora de gândit, mai cu seamă acelor care pun adeseori semnul egalității între „integrare europeană” și renunțarea la identitatea culturală. (…) Am convingerea că actualmente numai în cadrul culturii și civilizației de tip rural mai putem găsi acele elemente care pot schimba imaginea României – corectitudine, cinste, omenie, toleranță – și care pot, totdată, îmbunătăți starea precară a populației rurale. Este nevoie, însă, așa cum am mai amintit, ca principiul vaselor comunicante și a efortului comun să funcționeze, să adune laolaltă specialiști din institutele de cercetare, din universități, muzee, turism, comerț, transport, comunicații etc. Doar atunci vom avea o țară căutată și respectată în care turistul să vină și … „să intre-n România – vorba poetului – ca-ntr-o poveste”.
Prezentarea conceptelor teoretice într-o dezbatere publică o considerăm necesară, dar nu suficientă, implicarea administrațiilor publice locale fiind importantă, un rol esențial având serviciul/compartimentul de urbanism, care ar trebui să se implice permanent protecția monumentelor istorice. Toți cei prezenți au fost de acord că lipsa de comunicare și lipsa dezbaterilor locale privind intervențiile asupra monumentelor istorice și în zona de protecție a acestora, modul de protejare a specificului local, facilitează distrugerea identității locale. Au dispărut căsuțele mici de lemn, specifice Mărginimii și multe elemente arhitecturale locale. Toți sibienii știu că prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 744/1973, Sibielul a fost declarat experimental „sat turistic”. După primele inițiative cu caracter turistic din anii 1920-1930, un proces stopat datorită evoluției politice nefavorabile, prin Ordinul din 1973, un număr de 14 localități rurale (din 10 județe) erau declarate „sate turistice”: Bogdan Vodă (jud. Maramureș), Lerești și Rucăr (Argeș), Murighiol, Crișan și Sfântu Gheorghe (Tulcea), Fundata și Șirnea (Brașov), Sibiel (Sibiu), Vatra Moldoviței (Suceava), Poiana Sărată (Bacău), Recaș (Timiș), Tismana (Gorj) și Vaideeni (Vâlcea). Atunci se emiteau și instrucțiuni minime de organizare și funcționare, ordinul fiind modificat – după numai un an – pentru a se interzice cazarea turiștilor străini în gospodăriile private, din sate, activitatea agroturistică fiind aproape desființată. O dispensă a fost acordată pentru 4 sate: Lerești, Sibiel, Crișan și Murighiol (redenumit Independența, pierzând mult din reputația internațională), turiștii străini ce vizitau aceste localități „beneficiind” de o supraveghere specială din partea autorităților. De altfel, toți acești pași timizi privind apariția turismului rural și agroturismului, înființarea Agenției Naționale a Zonei Montane (1994), a Centrului de formare și dezvoltare în Munții Carpați (la Vatra Dornei), a Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC) este pe larg prezentată pe site-urile web specializate.
Și totuși, întreaga activitate agroturistică a demarat lent și evoluția ei a fost nesatisfăcătoare, în multe localități. Pentru o analiză comparativă este suficient să urmărim promovarea satului Șirnea – com. Fundata, jud. Brașov, care se promovează pe toate mediile online ca „primul sat turistic din România”. Puțini știu că Șirnea este satul montan din culoarul Rucăr-Bran (cu peisaje magnifice) în care scriitoarea și publicista Sânziana Pop își găsește periodic liniștea sufletească, în propria cabană ce respectă peisajul cultural al ținutului. Fiica medicului și ziaristului Gavriil Pop – directorul ziarului „Tribuna” (din Brașov, în refugiul din timpul celui de-al doilea război mondial!) este și fondatoarea celei mai longevive reviste postdecembriste – „Formula AS” (apărută în 1990). Nu știm dacă domnia sa a inspirat campania de promovare a Șirnei, fiind autoare a unor volume cu titlu incitant – „Nu te lăsa niciodată” (1966 – distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor), „Serenadă la trompetă”, „Viața cere viață”, „Propuneri pentru paradis”, dar este important topul celor 10 atracții turistice ale localității: 1. Plimbări în natură și trasee montane (cu trei trasee ecoturistice); 2. Degustare de produse locale (la Șezătoare); 3. Vizitarea muzeului etnografic ce moștenește numele fondatorului prof. biologie Nicolae Frunteș (1975); 4. Relaxare la aprox. 1200 m (pe iarbă, stâncă sau la un loc de popas); 5. Săniuș și alte activități sportive de iarnă (hoinăreală iarna); 6. Trasee de bicicletă – MTB clasic sau eBike și eMTB (cu 6 trasee de bicicletă, tururi ghidate și închirieri de bicicletă – DeSirnea Experience); 7. Călărie și terapie cu cai, existând un centru de activități turistice ce oferă lecții de călărie, plimbare pe dealuri, drumeție la stână, abonamente de inițiere călărie cu însoțitor și terapie cu cai; 8. Excursii cu mașini de teren pe trasee ascunse pentru descoperirea unor peisaje fabuloase, poieni și peisaje montane de o frumusețe rară; 9. Festivalul tradițional Măsura Laptelui (aflat la ediția a 54-a!?), eveniment prin care turiștii pot descoperi lumea „pierdută” a ciobanului român; 10. Zilele olimpice de la Șirnea (organizate în perioada 22-23 iunie) în parteneriat cu Comitetul Olimpic și Sportiv Român, Academia Olimpică Română (AOR), Primăria Comunei Fundata, Asociația Pro Șirnea – Fiii și prietenii Branului și Școala Gimnazială Șirnea. Programul acestor zile este extrem de interesant și atractiv: start Velomaraton Brașov – Șirnea; Ceremonia aprinderii Flăcării Olimpice (la muzeu), Vernisajul Expoziției de Afiș și Fotografie Olimpică; Startul Crosului „Ziua Olimpică” (pentru 5 categorii de vârstă), încheierea având loc cu „Noaptea de Sânziene” manifestare tradițională, organizată cu sprijinul Centrului Cultural Reduta Brașov și C.J.C.P.C.T. Brașov.
Sunt ferm convins că fiecare localitate „suburbană” din județul Sibiu poate avea propriul top al atracțiilor turistice, simbol al identității locale! Pe când o „Noapte de Sânziene” la Sibiel și/ sau Tălmăcel?
(va urma)
Marius HALMAGHI
Ștefania VESA
