Preluare responsabilitate deșeuri ambalaje prin Marathonepr.ro – soluție eficientă pentru conformare și optimizarea costurilor companiilor

Companiile care introduc produse ambalate pe piața din România trebuie să respecte reguli clare privind responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR). Aceste obligații implică raportări periodice, atingerea unor ținte minime de reciclare și plata contribuțiilor către Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) dacă obiectivele nu sunt îndeplinite.

Obiectivul acestui articol este să arate cum transferul obligațiilor către o OIREP autorizată, prin preluare responsabilitate deșeuri ambalaje prin Marathonepr.ro, poate asigura conformitatea legală și poate ajuta la controlul costurilor operaționale. Abordăm tema pas cu pas, cu accent pe impactul financiar, riscuri și bune practici.

Identificarea obligațiilor: cadru legal aplicabil

Cadrul legal central este format din Legea nr. 249/2015 [1] privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje (cu modificările și completările ulterioare) și din OUG nr. 196/2005 [2] privind Fondul pentru Mediu. HG nr. 1074/2021 reglementează separat Sistemul de Garanție-Returnare (SGR), aplicabil ambalajelor primare nereutilizabile de băuturi între 0,1–3 litri.

Au obligații EPR: producători, importatori, retaileri cu marcă proprie, distribuitori și operatori de e-commerce care introduc pentru prima dată produse ambalate pe piața națională.

Primul pas practic constă în inventarierea corectă a cantităților, analizând:

• facturile de achiziție;
• fișele tehnice ale furnizorilor;
• structura ambalajelor (primare, secundare, terțiare);
• tipurile de materiale: plastic, hârtie-carton, sticlă, aluminiu, oțel, lemn, compozite.

În majoritatea cazurilor, erorile apar din omisiunea ambalajelor secundare sau a celor importate indirect. O evaluare incompletă duce la diferențe la raportare și la plata contribuției de 2 lei/kg pentru cantitățile neacoperite, conform OUG 196/2005.

Calcularea țintelor și estimarea costurilor

Țintele minime de reciclare sunt stabilite prin Legea 249/2015 (transpunere a Directivei (UE) 2018/852) [3]. Pentru 2026 se aplică:

• 50% pentru plastic;
• 75% pentru hârtie și carton;
• 70% pentru sticlă;
• 70% pentru metale feroase;
• 50% pentru aluminiu;
• 25% pentru lemn;
• 65% tința agregată.

Pentru 2030, țintele cresc semnificativ (55% plastic, 85% hârtie/carton, 80% metale feroase etc.). Tot la nivel european, Regulamentul (UE) privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR) va introduce reguli unitare privind reciclabilitatea, conținutul minim de material reciclat și restricții pentru anumite ambalaje de unică folosință.

Exemplu: o companie introduce 12.000 kg ambalaje din plastic. Ținta este 50%, deci trebuie valorificate 6.000 kg. Dacă se reciclează doar 4.000 kg, diferența de 2.000 kg generează o obligație de 4.000 lei către AFM.

Managementul financiar trebuie să compare două scenarii: gestionare individuală (costuri administrative, risc de penalități) versus transfer către o OIREP autorizată, cu tarif predictibil și bugetare anuală clară. Recomand consultarea unui consilier financiar pentru integrarea costurilor EPR în buget și calculul TCO (Total Cost of Ownership).

Contractarea și transferul formal al responsabilității

Transferul către o OIREP autorizată de Ministerul Mediului se realizează prin contract. Din momentul semnării, organizația preia obligația de a îndeplini obiectivele de reciclare în numele companiei tale, însă răspunderea pentru declararea corectă a cantităților rămâne la tine.

Documentele uzuale includ:

• datele de identificare ale societății;
• estimarea cantităților pe materiale;
• declarație privind corectitudinea informațiilor.

Este important ca transferul să se facă la timp. Lipsa contractului atrage plata integrală a contribuției de 2 lei/kg pentru întreaga cantitate introdusă pe piață.

4. Implementarea raportării către AFM?

Raportarea are două componente distincte: Formularul 100 (contribuții) se depune trimestrial, până la 25 a lunii următoare trimestrului, iar raportarea anuală a cantităților se efectuează conform OUG 196/2005.

Pașii recomandați:

1. Centralizează lunar datele din ERP sau din evidențele contabile.
2. Verifică încadrările pe tip de material.
3. Corelează cantitățile declarate cu documentele justificative.
4. Separă fluxul SGR de fluxul EPR clasic.
5. Respectă termenele de depunere.

O eroare de clasificare a materialului sau o raportare incompletă poate genera controale și sancțiuni contravenționale conform OUG 196/2005, ale căror cuantumuri se actualizează periodic. Documentele justificative trebuie păstrate cel puțin 5 ani, conform art. 110 din Codul de procedură fiscală.

Prin colaborarea cu Marathon EPR, compania transmite datele, iar organizația le verifică și le include în raportările oficiale. În practică, acest proces reduce riscul de eroare administrativă și degrevează echipa internă. Pentru a valida corectitudinea situației tale, poți solicita un audit al cantităților de ambalaje.

Monitorizarea performanței și analiza ROI

După implementare, managerii financiari urmăresc două elemente: conformitatea și rentabilitatea (ROI).

Un studiu de caz frecvent întâlnit: companie cu 25.000 kg ambalaje/an, gestionare internă deficitară, grad de valorificare 45%. După transfer către o OIREP, gradul crește la 70%, iar contribuția suplimentară la AFM scade la 0 lei.

În acest scenariu, economia anuală include:

• eliminarea contribuțiilor suplimentare;
• reducerea timpului alocat raportării (aprox. 0,25 normă/an);
• eliminarea riscului de sancțiune.

Perioada de recuperare a costului contractual este, în majoritatea cazurilor, sub 12 luni. Pentru o analiză realistă, calculează diferența dintre contribuțiile potențiale și tariful contractual, apoi integrează rezultatul în bugetul anual.

Adaptarea la schimbările legislative

Directivele (UE) 2018/852 și 2018/851 [3] introduc creșterea progresivă a țintelor până în 2030, eco-modularea tarifelor (ambalajele greu reciclabile plătesc mai mult), responsabilitate extinsă pentru platformele online și trasabilitate digitală. În România, eco-modularea este în curs de operaționalizare la nivelul OIREP-urilor.

Companiile pot reduce costurile EPR prin:

• reproiectarea ambalajelor pentru materiale mono-component;
• reducerea greutății ambalajelor secundare;
• utilizarea ambalajelor reutilizabile unde modelul de business permite;
• creșterea conținutului de material reciclat (rPET).

Aceste decizii implică investiții inițiale. Analizează impactul pe 3–5 ani și discută cu departamentul financiar înainte de implementare.

Riscuri și bune practici

Neconformarea atrage contribuția de 2 lei/kg pentru cantitatea neacoperită, amenzi contravenționale și măsuri complementare dispuse de autorități. Pentru a evita aceste riscuri:

• actualizează permanent evidențele și separă fluxul SGR de EPR clasic;
• păstrează documentele justificative pe perioada de prescripție de 5 ani;
• verifică anual contractul cu o OIREP autorizată și valabilitatea autorizației;
• bugetează realist costurile EPR, cu rezervă de 10–15% pentru fluctuații tarifare.

Dacă vrei o evaluare aplicată pe datele companiei tale, programează o discuție cu un consultant Marathon EPR și analizează scenariile financiare înainte de următorul exercițiu bugetar.

Bibliografie

[1] „Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare”, Portal legislativ, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/172705. Accesat la 19 iunie 2026.

[2] „Ordonanța de Urgență nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, cu modificările și completările ulterioare”, Portal legislativ, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/66923. Accesat la 19 iunie 2026.

[3] „Directiva (UE) 2018/852 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje”, EUR-Lex, 14 iun. 2018, https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2018/852/oj. Accesat la 19 iunie 2026.