"Când lăcrimează florile, iubito"

* Sunt puţini cei care îşi mai amintesc de profe­sorul universitar Gheorghe Şora, personalitate a vieţii culturale arădene, vechi şi statornic colaborator al ziarului nostru. Istoric, doctor în filozofie, membru al Asociaţiei istoricilor din Transilvania şi Banat, bio­graf al marelui om politic Vasile Goldiş, lucrare pre­miată de Academia Română. Sunt şi mai puţini cei care ştiu că Gh. Şora a fost şi un înzestrat poet, despre care autorul clujean Cornel Udrea scria că "se re­vendică din Blaga, Cotruş şi Isac." S-a stins din viaţă la 84 de ani, lăsând posterităţii câteva volume de ver­suri în afara numeroaselor lucrări ştiinţifice. Vă citez din placheta "Retorica pasagerului: "Acum începe lumea să zâmbească/Şi crengile rodesc la nesfârşit/ Când lăcrimează florile, iubito/Să ştii că te-am che­mat şi n-ai venit/Dar că mi-a fost atât de dor de tine/Dovadă sunt aceste rugăminţi/Şi stelele sunt mar­tore tăcute/Când îţi trimit chemările fierbinţi" * Ştiţi ce-au descoperit nişte cercetători suedezi? Că o dată cu extragerea unui dinte, omul îşi pierde o mică parte din memorie. Şi japonezii au studiat aspectul, dar ei au folosit şobolani, ajungând la aceeaşi concluzie. Da­că aflam mai demult, aş fi avut o grijă mai mare de dantura mea! * Dacă bine am socotit, la 19 februarie cu­rent, se împlinesc 170 de ani de la naşterea lui Emil Sigerus, autorul utilei cronologii intitulate simplu "Cronica oraşului Sibiu 1 100-1929'', compendiu care oferă cititorului o privire de ansamblu asupra mora­vurilor, jurisdicţiei, obiceiurilor, epidemiilor şi catastrofelor naturale prin care a trecut oraşul nostru de-a lungul secolelor. * Într-un eseu publicat în urmă cu 20 de ani notam cu năduf: "Trăgător de alarme într-un tren condus de nişte bezmetici, vă spun că în câţiva ani, cu atâtea reforme şi reformişti, învăţămân­tul românesc – şi odată cu el societatea – se vor degrada iremediabil." Am greşit? * Mare pişicher, dar şi mare scriitor acest Honore de Balzac, prolific, doldora de idei, dar mereu în criză de bani şi de femei. El zicea că "o femeie căsătorită este o sclavă, pe care trebuie să ştii s-o aşezi pe un tron", făcând-o să creadă că-i regină. E şi asta o tactică, dar trebuie să fii un fariseu înnăscut. * Fostului preşedinte american Ronald Reagan îi plăcea teribil un banc şi-l strecura adesea în discur­surile sale. Zice că un popă şl un politician au ajuns la porţile Raiului, unde au fost luaţi în primire de Sf. Petru ca să-i cazeze. Pe popă l-a plasat într-o cămăruţă întunecoasă, mobilată sumar, în vreme ce pe politician l-a instalat într-un palat cu tot ce-şi dorea. Surprins, l-a întrebat pe sfânt dacă nu-i o greşală. Sf. Petru i-a răspuns: "Deloc. Avem mii de preoţi în Rai, tu eşti singurul politician care a ajuns vreo­dată aici şi meriţi toate onorurile". Pe ai noştri îi paşte mai degrabă puşcăria. * Făcând referire la sine şi la Nicu Steihardt, Alexandru Paleologu scria: "Dis­tanţa dintre un mare boier moldovean şi un mic burghez evreu este mai mică decât distanţa dintre un intelectual progresist şi un contabil reacţionar". Între pri­eteni se permite. * O doamnă şugubeaţă m-a întrebat da­că ştiu cum pot scăpa dintr-o căsnicie nefericită. Am răspuns instantaneu: "Divorţând". A râs: "Nu, amice, omorând-o. Aşa vei fi sigur că nu-l va chinui şi pe altul!" Am întrebat-o când trebuie să râd şi-a zis că sunt tolomac. Avea dreptate.