Cu cărţile pe faţă

* Ca de fiecare dată, epigramiştii sibieni şi-au făcut bilanţul la sfârşitul anului 2023, prezentat de preşedintele Cenaclului "Nicolaus Olahus", col. rtr. Ştefan-Cornel Rodean. Voi reveni cu amănunte şi precizări. * Un grup de abonaţi la ziarul nostru ţin să mulţumească şi pe această cale lui "nea Titi" ,poştaşul care le duce ziarul în zilele de apariţie înainte de ora 10..În Si­biu au mai rămas câţiva poştaşi cu simţul datoriei, care ne fac servicii şi nouă, şi cititorilor. Ana Gusan i-a luat locul cu brio altei mărginene,Viorica Hanzu, în cartierul nostru. (Poşta Română este una dintre cele mai vechi instituţii din ţară şi trebuie susţinută prin toate mijloacele, inclusiv prin mărirea salariilor angajaţilor, care n-au o misiune uşoară). * Cu oarecare întârziere le urez un an bun doamnelor şi domnişoare­lor asistente Estera, Virginia, Fibia, Alexandra ,de la Asociaţia Philadelphia Cristian, care se străduiesc şi, deocamdată, reuşesc să mă ţină pe linia de plutire, fi­ind lângă mine de câte ori am avut nevoie de ajutorul lor. * Am primit două publicaţii de umor: "Epigrama", revistă a Uniunii Epigramiştilor din România, în care sunt prezenţi şi sibieni, şi “ACUS", revistă trimestrială de satiră şi umor, editată de Cenaclul Umoriş­tilor Sibieni "Nicolaus Olahus". Voi reveni pe larg. * Raluca Maria Frîncu şi Raluca Maria Teodorescu au publicat un interesant volum-catalog intitulat "Sobrietate şi stil în moda transilvăneană a secolelor XVIII-XIX". * Un ins sfătos îmi scrie: "O bere bună nu te ameţeşte! Ea doar imprimă obiectelor din jur o uşoară mişcare de rotaţe! "Cumetre, găseşte-ţi alt auditoriu pe tema asta, prin instalaţia mea internă trecând în 70 de ani câteva cisterne de bere de toate culorile şi calităţile. Nu-ţi recomand să te sileşti să te îmbeţi cu bere. * În Tratatul despre prietenie, Cicero zice ca un tiran nu poate avea prieteni şi se referea la Cezar..Eu n-am motiv a-l contrazice. Nu-ţi lipsesc curtenii când eşti stăpân, iar Cezar – care-i plătea cu largheţe – a avut mai mulţi ca oricare. Câţi dintre ei îi erau prieteni? Generozitatea i-a fost răsplătită cu nerecunoştinţă şi trădare. Poate că era iubit de soldaţi, de veteranii rămaşi din marele război al Galiei, de sutaşi, pe care-i ştia pe nume şi care mergeu fără să clipească la moarte, sub ochii lui; era Scaeva, al cărui scut ,la Dirrachium, a fost străpuns de două sute de suliţi, era acel Cratinus, care, în dimineaţa bătăliei de la Pharsalos, îi spunea: "Diseară îmi vei mulţumi de voi fi mort sau de voi fi viu"..Aceia l-au slujit cu credinţă, dar Cezar era conştient că nu se poate baza pe generalii lui, deşi îi acoperise cu bani şi onoruri după fiecare victorie. Li se dăduse republica pe mâini, erau pretori şi consuli, conduceau provinciile cele mai bogate, dar continuau să se plângă. Citind la Plutarh povestea morţii lui Cezar, ţi se strânge inima, văzând că nimeni nu i-a sărit în ajutor. Conjuraţii nu erau decât vreo 60, iar numărul senatorilor ajungea la 800. Cei mai mulţi făcuseră parte din armata lui şi toţi îi datorau onoarea prezenţei lor în incinta curiei, toţi trăiau de pe urma dărniciei lui. Tot timpul cât a durat îngrozitoarea luptă, pe când "asemenea fiarei atacate de vânători, el se zbătea împotriva spadelor", toţi au rămas nemişcaţi pe locurile lor, după care, atunci când Brutus, de lângă trupul însângerat, a încercat să ia cuvântul, au fugit care-ncotro. Revenind la prietenie, cred că este un sentiment prea profund, curat şi dezinteresat încât nu-şi găseşte loc în politică.