Citite, auzite: "Era un porc care nu se gândea decât la sex"

* Declaraţia îi aparţine nepoatei lui Albert Einstein şi bănuiesc că ştia ce vorbeşte. Parcurgându-i biogra­fia, înclini să-i dai dreptate, pentru că genialul au­tor al teoriei relativităţii, care a revoluţionat lu­mea, era departe de a fi uşă de biserică. Pe scurt şi cuprinzător: "Era misogin, fără suflet, lipsit de inimă. Cel mai mic dintre copiii lui era internat la un balamuc, unde nu l-a vizitat niciodată. A avut o fiică nele­gitimă pe care a refuzat s-o cunoască şi s-o recunoas­că. Pe prima nevastă o teroriza şi o înşela cu verişoara ei. A divorţat, s-a căsătorit cu verişoara amantă, o bătea şi o înşela cu orice femeie care apela la aju­torul lui. Se spăla foarte rar. Se gândea numai la persoana lui. Noaptea se trezea şi cânta la vioară, fără să îi pese că îi deranja pe vecini…"Până la urmă, unui geniu i se iartă şi i se uită orice oamenilor li se pare nebunie. * În mai multe numere ale revistei Româ­nia literară i-am găsit prezenţi pe loan Radu Văcărescu şi Savu Popa, doi scriitori sibieni, cu diferite ocazii (concursuri, anchete literare) semn că dâmboviţenii lui Nicolae Manolescu au început să se mai uite şi peste Carpaţi. * Oficiul poştal din incinta Tribunalu­lui sibian s-a desfiinţat din lipsă de personal, aşa că oamenii care au treabă pe acolo trebuie să-şi cum­pere timbre de la alte oficii poştale din oraş. Vorba ceea: umblatul pe jos face piciorul frumos. Suntem de râsul curcilor. * Nu ştiu de ce se tot coiesc parlamentarii şi membrii guvernului când vine vorba de bani. Soluţia e simplă şi a fost găsită de Ceauşescu: Legea 18/1968 privind controlul provenienţei unor bunuri ale persoanelor fizice care nu au fost dobân­dite în mod licit. Pe scurt, tot ce nu poţi dovedi că ai câştigat în mod cinstit, legal, se confiscă. Cine ve­rifică? Pe vremuri era o comisie de cercetare, alcătui­tă din un judecător, un procuror, un delegat al admi­nistraţiei financiare, un delegat al miliţiei judeţe­ne şi un deputat. În termen de 45 de zile comisia tre­buia să stabilească dacă-i albă sau neagră persoana ori societatea verificată. Simplu şi clar pentru cine vrea să se facă ordine şi să se strângă bani la buge­tul statului. Numai că, dacă bine îmi dau seama, ce se putea face pe vremea dictaturii, nu se mai poate repeta în democraţie. * I. G. Duca a fost o personalitate po­litică mai aparte în România interbelică. După terminarea studiilor juridice la Paris, revenit în ţară, cu re­comandarea premierului I. I. C. Brătianu, a ajuns la Eugen Stătescu, ministrul de Justiţie. Întrebat unde ar prefera să profeseze, Duca ar fi răspuns: "Oriunde, dreptatea este la fel." Ministrul a rămas perplex şi a riscat o profeţie: "Eşti o rară excepţie în generaţia dumitale. Vei ajunge departe! "Deputat la 28 de ani, ministru la 35, preşedintele PNL la 51, prim-ministru când încă nu îm­plinise 54 de ani…La nouă zile de la aniversarea acestei vârste, a fost ucis de legionari pe peronul gă­rii din Sinaia, unde aştepta trenul de Bucureşti ca orice om obişnuit, fără gardă de corp, parcă intenţionat forţându-şi destinul. Rar se mai nasc asemenea politicieni în România. (Dacă nu ştiţi, aflaţi că un bust al lui I. G. Duca se află în mini-parcul de pe str. Hermann Oberth din Sibiu, autor sculptorul Oscar Han (1934), plasat ini­ţial pe locul unde se află în prezent bustul lui George Coşbuc).