Citite, auzite: "Anglia are doar trei lucruri care o fac faimoasă"

* Care sunt acelea ne spune genialul scriitor Oscar Wilde: "Ceaiul, whisky-ul şi cărţile mele… Ceaiul este chinezesc, whisky-ul e scoţian, iar eu sunt irlandez. Englezii nu au creat niciodată nimic, doar iau de peste tot". Nu-i chiar aşa, dar de glumă e bună. * Odraslelor de politicieni nu le recomand să meargă pe urmele părinţilor, fiindcă riscă: dacă reuşesc, zic cârcotaşii că au fost ajutaţi de părinţi în carieră, iar dacă dau greş, aceiaşi spun că sunt tâmpiţi. Bine ar fi să te bazezi doar pe tine, dar societatea te perverteşte, mai ales cea capitalistă. * Pentru fumătorii înrăiţi, interzicerea fumatului în locuri publice este cea mai mare pedeapsă, dar nu cârâie nimeni că este un atentat la drepturile şi libertăţile individului (nici când eşti căutat, la aeroport, să n-ai droguri în gaura curului!). Funcţionar la o bancă, Gerald W. le-a declarat ziariştilor că se refugiază de 10-12 ori la WC, în timpul programului, pentru a trage câteva fumuri. "Când se iveşte ocazia, sunt primul care mă ofer benevol să merg în orice delegaţie ca să pot fuma în voie." Eu m-am lăsat în semn de protest … japonez, când beliţii ăştia au desfiinţat fabrica de la Sf. Gheorghe şi au invadat România cu toate gozu-rile, scumpe şi proaste. * În ziarul conservator francez  "Le Figaro" din 20 ianuarie 1990-peste care am dat când făceam curăţenia de toamnă-Robert Lacontre publica lista ţărilor socialiste şi datoriile acestora faţă de băncile occidentale: Cehoslovacia 25 miliarde franci, Bulgaria 45, RDG 65, Ungaria 93,5, Polonia 204 miliarde… Când ajunge la România, rămâne mut: "Singură România lui Ceauşescu nu datorează la nimeni nimic!" În următorii câţiva ani, datornicii au fost iertaţi, în vreme ce România, "obraznica", a început să fie săpată de la rădăcină, fiindcă Nicolae Ceauşescu încercase să se pişe contra vântului. Iar acum, ni se potriveşte perfect vorba populară: decât să fii sărac, mai bine să n-ai nimic. * Când renumitul sultan otoman Soliman Magnificul a auzit că unul dintre nou numiţii lui viziri a început să fure din greu, în loc să-l scurteze de cap, s-a liniştit: "De acum sunt sigur de credinţa lui". Asta o ştiu din "Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman", scrisă de Dimitrie Cantemir, cunoscător ca nimeni altul al moravurilor vremii. A fost deştept, renunţând la tronul nesigur al Moldovei în favoarea unui trai liniştit în Rusia ţaristă, bucurându-se de toate onorurile oferite la Curtea lui Petru cel Mare. * Fericit este acela care nu trebuie să-şi schimbe modul de a gândi înainte de moarte" – a spus Seneca, înainte de a-şi tăia venele în baie. Preceptor al viitorului împărat Nero, filozof, s-a bucurat şi de funcţii administrative importante în Imperiul roman. Căzând în dizgraţia discipolului său, s-a sinucis, la porunca acestuia, fără să crâcnească. La vremea aceea, oamenii aveau demnitate şi ţineau la ea. Acum, acceptă cu detaşare oprobriul public, condamnarea, închisoarea şi revin în societate senini şi gata s-o ia de la început cu potlogăriile. Nu-mi lipsesc exemplele, dar este mai bine să-i dăm uitării.