"Nemurirea numelui mă interesează tot atât de puţin ca şi cea a sufletului"

* L-am citat pe francezul Jules Renard şi sunt pe-o vorbă cu el. Mă fac să zâmbesc cei şi, mai ales,,ce­le care se zbat să ne convingă că ar merita să rămână pentru totdeauna în memoria urmaşilor, când, în viaţă fiind, abia fac umbră pământului. (Ultimele cuvinte ale lui Jan Hus, înainte de a fi ars pe rug au fost: "O, sancta simplicitas!", pe româneşte: ”O, sfântă prostie!") * În Franţa, anual, au loc circa 30 000 de căsătorii mixte, mulţi francezi preferând neveste chinezoaice, japoneze, vietnameze, grecoaice, iar franţuzoaicele nu rămân datoare alegând magrebieni bine dotaţi fizic. Globalizarea se face simţită peste tot. * Un curs serios de istorie a României îi aparţine profesorului academici­an I. Lupaş, câteva generaţii de elevi de liceu învăţând după el. Mi-a atras atenţia o statistică datând din anul 1938, privind "Starea actuală a României". Citez: "Regatul României cuprinde în timpul de faţă un teritoriu de 294 967 kmp, cu un număr de peste 19 000 000 locuitori (aproximativ 58 pe kmp). Locuitorii României sunt 75 la sută ro­mâni, 8,4 la sută maghiari, 5 la sută evrei, 4,3 la sută germani, 3,3 la sută ruteni, 1,5 la sută bulgari, 1 la sută turci, 1 la sută alte neamuri. Iar sub raport confesional, ei se împart astfel: 13 000 000 ortodocşi, 1 200 000 greco-catolici, 1 300 000 romano-catolici, 463 000 reformaţi, 250 000 evanghelici luterani, 100 000 armeano-gregorieni, 73 852 unitari, 900 000 israeliţi, 250 000 mahomedani, numărul baptiştilor şi al celorlalţi sectanţi nu e încă precis stabilit/…/"De atunci au mai fost făcute recensăminte, dar nu sunt de luat în seamă, fiind măsluite pe bază de interese politice, aşa că, la ora actuală nu prea stiu care-i structura etnică şi religioasă a populaţiei României. Se pare că această incertitudine le convine politicienilor mai ales când vine vremea alegerilor. * În Statele Unite, una dintre cele mai bănoase profesiuni este cea de avocat. Nu întâmplător sunt atât de mulţi: un avocat la 175 de lo­cuitori, adică de trei ori mai mulţi-proporţional vorbind-decât în oricare ţară europeană. Nu ştiu dacă au fost căutaţi la…prepuţ, dar, cu siguranţă, cei mai buni sunt evrei. * Într-un interviu -de fapt mai mult o conversaţie ad hoc – Emil Cioran îi spunea jurnalis­tului francez Herve de Saint-Hilaire: "Nu citesc ro­mane. Nu mi-au plăcut niciodată romanele.Ba, să nu mint, în tinereţe mi-a plăcut Dostoievski. În schimb, îmi plac biografiile de actori, de scriitori, de personalităţi istorice. Mă interesează mai ales sfârşitul, declinul vieţii marilor". Discuţia a avut loc când filozoful împlinise 81 de ani. Nu bănuia ce sfârşit trist îi pregătea destinul, murind, la 84 de ani, de una din bolile bătrâneţii: Alzheimer, pentru un filozof mai chinuitoare decât cancerul. În acelaşi context, s-a exprimat şi asupra profesiunii de gazetar: "Este o meserie oribilă. Am avut, în urmă cu mulţi ani, în România, un prieten foarte bun. S-a ratat prac­ticând gazetăria." Avea dreptate…