"Fătul meu, la beţie, nici să dăruieşti pre nimeni, nici să urgiseşti"

Ţările Române – şi mă refer la Moldova şi Ţara Românească – n-au prea avut domnitori şcoliţi şi în­ţelepţi, cei mai mulţi fiind semianalfabeţi, beţivi, curvari şi vărsători de sânge fără judecată. O feri­cită excepţie a fost Neagoe Basarab (1512-1521), care a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română" pentru faptele sale sfinte şi înflorirea vieţii spirituale şi duhovniceşti ortodoxe din Ţara Românească". A cti­torit biserici şi mânăstiri, dar, mai presus de toate, a lăsat o capodoperă a literaturii noastre vechi: Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. Multe dintre sfaturile părintelui date fiului sunt general valabile: "/…/Fătul meu, te învăţ, la beţie, nici să dăruieşti pre nimeni, nici să urgiseşti, ci de ţi-e voia să dăruieşti pre cineva, tu îl dăruieşte dimineaţa, la trezie, cu cuvinte dulci, iar dacă ţi-e voia să te mânii sau să urgiseşti pe cineva sau să-l judeci, dimineaţa, la trezie îl judecă, cu toţi boie­rii tăi, şi-i ia seama. Căci dacă şezi la masă, nu iaste legea  să judeci, nici să dăruieşti, ci are ma­sa obiceiul său de veselie, să se veselească toate oştile tale şi slugile de tine/…/"Păcat că scrierea nu a fost reeditată şi că lipseşte din programa orelor de literatură. Apropo, sunt români care regretă că nu mai avem o monarhie "adevărată", dar sunt tot mai pu­ţini şi mai blazaţi. Eu vă reamintesc doar că nici una din cele patru neveste de regi care au domnit în România – Elisabeta, Maria, Elena, Ana – n-a avut curio­zitatea de a învăţa limba poporului care le-a dat tot ce avea mai bun, vorbind şi scriind în engleză, germană, franceză şi trăind cu nostalgia palatelor de "acasă". Monarhia este o instituţie perimată, după cum oferă cel mai edificator exemplu cea mult lăuda­tă britanică. Nici republica nu-i perfectă dacă nu-i servită de politicieni integri, dar, oricum, ea este perfectibilă. * Un confrate scrie din bucătăria unei gospodine: "Crăciunul are întodeauna miros de scorţişoară şi gust de turtă dulce." Eu îmi amintesc cu nostalgie de sărbătorile iernilor de odinioară cu zăpadă în curte, flori de gheaţă la geamuri, miros de porc pârlit cu paie, nu cu benzină şi gust de cârnaţi rumeniţi în unsoare, asezonaţi cu ţuică fiartă, zahăr şi boabe de piper sparte între dinţi ca să-i dea tărie. Vorbim de alte lumi. * Filozoful chinez Confucius (pe numele real Komg Fu Zi), în urmă cu 2 500 de ani, spunea că "înlăuntrul nostru suntem toţi la fel, cultura este cea care face diferenţa”. Completând din propria experienţă, vă spun că mai important decât cultura, ficatul ne ţine sau nu pe linia de plutire. De unde şi zicătoarea malgaşă: o minte sănătoasă într-un ficat sănătos! * Grefa de ficat (fiindcă veni vorba), costă în Franţa cam 100 000 de euro (dacă ai noroc de donator) iar medicii îţi ga­rantează că mai trăieşti 20 de ani dacă nu mănânci, nu bei, nu faci efort, nu fumezi…Păi, dacă am 100 000 de euro, prost aş fi să-i dau doctorilor, iar eu să mor de foame, când aş putea trăi boiereşte cinci ani cu banii ăia, după care…potopul. Non multa, sed multum.