2022-Anul Agârbiceanu (X): Numai moartea mă desparte de naţiune! – paradisul pierdut? – lumea agârbiceană! – cum clamore? – fiu şi nepot de pădurar! – marginile lumii?

2022-Anul Agârbiceanu (X): Numai moartea mă desparte de naţiune! – paradisul pierdut? – lumea agârbiceană! – cum clamore? – fiu şi nepot de pădurar! – marginile lumii?

 

Imagine intercalată
Imagine intercalată

Din biografia mitropolitului Al. Şterca Şuluţiu constatăm că „sub păstorirea sa s-a cumpărat domeniul bazilian de la Bucerdea Grânoasă. A lăsat ca fundaţii domeniile sale de la Cenade, Şpring şi Vidrasău …”. Biblioteca din Şimleu Silvaniei a adoptat numele marelui prelat, unul dintre argumente fiind: „mitropolitul Alexandru Şterca Şuluţiu a fost, după opinia multor istorici, mai important în istoria naţională decât contemporanul şi tovarăşul său de luptă Andrei Şaguna” (www.cniptsimleu.ro). Deşi întreaga familie a intrat într-un mare con de umbră, se ştie că primul mitropolit al Blajului a fost un mare orator, fiind distins cu multe titluri, ordine şi medalii, atât pentru activitate cât şi pentru lucrările scrise, unele rămase în manuscris. Se mai păstrează manuscrisul „Istoria Horei şi a Românilor din Munţii Apuseni”? Ştiaţi că fratele marelui mitropolit, Ioan Sterca Şuluţiu (1796-1858) a fost ofiţer imperial şi mare tribun paşoptist, conducătorul militar al legiunii lui Avram Iancu (în munţii Apuseni) şi inventator al tunurilor de lemn cu care moţii au ţinut piept armatelor revoluţionare maghiare? Ştiaţi că în casa lui din Abrud au fost găzduiţi paşoptiştii refugiaţi români, el fiind tatăl judecătorului Dionisie Sterca Şuluţiu şi al istoricului Iosif Sterca Şuluţiu?

Din lucrarea scriitorului Radu Brateş (1913-1973) – pe numele real Gheorghe I.Biriş – aflăm multe din tainele Blajului, oraş cunoscut în epocă şi sub numele de „Mica Romă”. Reproducem un pasaj despre marele mitropolit: «Iar gestul său de a-şi lăsa averea ca fundaţiune din care să se înfiinţeze eventual o Universitate românească, vorbeşte dela sine. Încât inscripţia de pe piatra mormântului: „Numai moartea mă desparte de naţiune” – este cel mai sublim testament politic pe care un înaintaş ni l-a putut lăsa, şi pe care mitropolitul Şuluţiu l-a ilustrat cu truda de o viaţă întreagă!». 

Pentru a descoperi pe tatăl marelui scriitor, Nicolae Agârbiceanu, în activitatea de administrare a pădurilor în hotarul comunei Someşodorhei, Sălaj – reproducem din lucrarea „Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu. Mărturii-Comentarii – Arhivă” autor Mircea Zaciu – Editura Dacia Cluj-Napoca, 1982, cu însemnări ale scriitorului Ionel Pop: «De aici el avea să trimită la Blaj rapoarte săptămânale referitor la lucrări, vînzări, cheltuieli. Avea să completeze rubricile unui formular mare. Ultima despărţitură avea titlul „Observări”. Mai tîrziu, am putut să răsfoiesc în arhiva Administraţiei Fondurilor maldărul de rapoarte trimise de cel de lîngă Someş. Aproape în fiecare, la „Observări”, în loc să găseşti ceva în legătură cu trebile moşiei, te surprindea, te încînta, o mică minusculă operă pe care nu mă sfiesc să o numesc literară. Cît cuprindea locul rezervat unor uscate „observări”, şi uneori trecînd şi pe dosul hîrtiei tipărite, ţi se înfăţişau privelişti din arătoarele şi pădurile moşiei, adevărate pastele ale unor zile de vară toridă, de iarnă în viscol, întîmplări din viaţa oamenilor fermei, a românilor din sat, – surprinzătoare gîndiri de înţelepciune, observări pe care le-a făcut asupra păsărilor, sosirea şi plecarea celor călătoare, a berzelor, a rîndunicilor, graurilor, asupra căprioarelor din pădurile întinse aparţinînd domeniului». Şi cîte altele oferă viaţa de la ţară omului cu suflet şi gîndire deschisă pentru sclipirile şi umbrele valurilor vieţii! Foarte vag îmi aduc aminte, între altele, de două asemenea „medalioane”, amîndouă în legătură cu aratul (nimic nu mi-a rămas ca să pot reda savoarea limbii în care erau cuprinse acele simple teme). Într-un loc lăuda cîntecul ciocîrliei, cel mai dulce dintre toate glasurile păsărilor, a celei care se ridica în slavă cîntînd deasupra omului şi a „boulenilor”, anume ca să le uşureze munca cea mai grea dintre toate cîte au a le face.

În alt loc, controlînd pe cei ce arau, a ajuns în cumpănă dureroasă. Pasul greu al boilor care în încordarea lor lăsau urme adînci, spinările lor arcuite, capul coborît spre pămînt, greabănul cu urmele lemnului jugului, îi arătau chinul bietelor animale, blînde şi supuse. Ar voi să deie slobozenie omului de la coarnele plugului să zgîrie doar pămîntul, uşurînd suferinţa, – datoria lui însă îi porunceşte să îndemne să apese bine, să adîncească cît de mult brazda. Alegerea a trebuit să fie cea dureroasă. Presupunerea, aproape convingerea mea în această filiaţie de talent care a coborît nemijlocit de la bătrînul ţăran Agârbiceanu la marele scriitor Agârbiceanu, mi se întăreşte de împrejurarea că Ion, scriitorul, a avut un frate, Nicolae. Acesta a făcut liceul în Blaj. Unii profesori pe care i-a avut Nicolae îmi arătau că acesta în ultimii doi ani ai cursurilor a citit în adunările „Cercului literar” al elevilor din clasele VII şi VIII cîteva scrieri ale lui, schiţe – povestiri, care dovedeau un real, mare talent literar.

Durere, Nicolae s-a stins din viaţă de tînăr, în timpul studiilor sale superioare. De la Bătrînul va fi moştenit Ion Agârbiceanu şi cîteva trăsături ale formaţiei sale sufleteşti, caracteristice. Văd în moştenirea aceasta un solid şi neîntrerupt ataşament faţă de ţărănimea din care a răsărit şi el, cu înclinările ei, problemele ei, chiar modul de gîndire şi de a judeca situaţiile, – desigur şlefuite acestea prin darurile învăţăturii, a experienţei şi gîndirii proprii. Apoi un mare interes, o mare dragoste faţă de lucrurile naturii, plante, animale, cu caleidoscopul modului lor de viaţă. Aş spune chiar că în firea, în pornirile scriitorului era ascunsă şi scînteia patimei vînătoreşti. Dacă el n-a pus mîna pe puşca de vînător se datorează tagmei preoţeşti căreia îi aparţinea. Făcînd o mică concesie, s-ar fi putut înşira şi el între unii preoţi de-ai noştri, vînători cu faimă mare, – între ei unul, care a devenit episcop şi a scris chiar şi un mic tratat de vînătoare (care se găseşte în manuscris – sau se găsea – în arhivele mitropoliei din Blaj). Ion Agârbiceanu n-a uzat de slobozenia pe care o dădea biserica lui preoţilor de mir, de a vîna, în afară de a participa la vînători „cum clamore”, adică cu fast, cu petreceri, cu zgomot mare. Însă l-au interesat trebile vînătoreşti, pare să fi chiar căutat societatea vînătorilor, atmosfera specifică din întîlnirile lor (…)».

Istoricul Dumitru Micu (născut D. Chiş, în Someş-Odorhei, 1928 – 2018) a semnat mărturisirea „Pădurea Agârbiceană”: «De cîte ori îl citesc, Agârbiceanu îmi restituie, mai direct decît oricare alt scriitor, climatul copilăriei. Şi al adolescenţei, dealtfel, dar în special al copilăriei. Nu atît climatul concret cît, aşa zicînd, modelul acestuia, un anume cadru social şi cosmic configurativ, toposul eidetic (n.r. clișeu cultural, ce ține de imaginație). Privelişti aparţinînd în exclusivitate locurilor în care m-am născut au intrat puţine în literatura sa, şi doar pe la începutul acestui secol, când tatăl scriitorului era „vigil silvanal” la Someş-Odorhei, însă lumea multora dintre cărţile sale este, in abstracto, exact cea în care am copilărit. Nu cumva mă înşel? Lumea agârbiceană seamănă, negreşit foarte mult cu aceea a satelor sălăjene din deceniul al patrulea, dar se şi deosebeşte de ea, în substanţă chiar. (…) Tata era pentru mine, atunci, protagonistul unui spectacol terifiant, acţionat de imperative economice; spectacol în care, oricît îl detestam, eram antrenat într-o anumită măsură şi eu. Cu timpul, aveam să descopăr pattern-ul lumii „paterne” în „Ion” al lui Liviu Rebreanu. Literatura lui Agârbiceanu mi-o restituie pe bunica. Pe apărătoarea copilăriei mele ascunse. O apărătoare era şi mama, însă protecţia bunicii era mai eficace. Cînd tata se năpustea asupra mea cu mînie, căutam scăpare în braţele bunicii. Mă apăram de Rebreanu cu Agârbiceanu.

Imagine intercalată
Imagine intercalată

<span style="font-family:arial,sans-serif; font-size:10.5pt; mso-ansi-language:EN-US; mso-bidi-font-family:" times="" new="" roman";="" mso-bidi-language:ar-sa;="" mso-fareast-font-family:"times="" mso-fareast-language:en-us"="">(va urma)

 

Autor -
06 martie 2022 la 20:39
Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Stiri similare:

Vezi mai multe >
Autor - Irina ZACK Irina ZACK
• acum 1 oră
Sibiul și prețul celebrității turistice
La câteva mii de kilometri de Bilbao, înainte să cunosc povestea muzeului Guggenheim, știam deja că îmi doresc...
Actualitate
• 5 min de citit
Autor - Ștefania VESA Ștefania VESA
• acum 18 ore
Festivalul Brave New Music a început la Sibiu cu o conferință despre AI și creație
Tehnologia și inteligența artificială în muzică au fost tema conferinței care a deschis Festivalul Brave New Music. Cea...
Actualitate
• 3 min de citit
Autor - Nekta Ioana DEDU Nekta Ioana DEDU
• acum 21 ore
Două cărți despre comorile Bibliotecii Brukenthal, lansate la Sibiu. Volumele sunt semnate de istoricul Constantin Ittu
Muzeul Național Brukenthal din Sibiu găzduiește miercuri, 18 noiembrie, de la ora 18:00, lansarea a două volume semnate...
Actualitate
• 2 min de citit
• acum 1 zi
Recomandarea săptămânii | Cătălin Neghină: „Poezia lasă urme”
Actor al Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, poet, dramaturg și fost jurnalist cultural, Emil Cătălin Neghină este...
Actualitate
• 3 min de citit
Autor - Dumitru CHISELIȚĂ Dumitru CHISELIȚĂ
• acum 2 zile
Cinematograful „Pacea” ar fi împlinit anul acesta 90 de ani sau pe când sibienii mergeau la film la „Corso”
Tot nimerind momente aniversare mai puțin omagiate și mai puțin promovate cu tam-tam-ul aferent, ne-a ieșit că anul...
Actualitate
• 13 min de citit
Autor - Nekta Ioana DEDU Nekta Ioana DEDU
• acum 3 zile
Festivalul „Ioan Macrea” s-a încheiat la Sibiu. Opt ansambluri au adus pe scenă tradițiile din întreaga țară
Festivalul Național de Folclor „Ioan Macrea” și-a încheiat cea de-a XXVIII-a ediție, desfășurată la Sibiu în 11 și...
Actualitate
• 2 min de citit
Autor - Vlad IGNAT Vlad IGNAT
• acum 3 zile
Zece zile de teatru, dans și ateliere la Sibiu. A început cea de-a XI-a ediție DATfest
Sibiul găzduiește, în perioada 13–22 noiembrie, cea de-a XI-a ediție DATfest, festivalul studenților Departamentului de Artă Teatrală din...
Actualitate
• 2 min de citit
Autor - Nekta Ioana DEDU Nekta Ioana DEDU
• acum 4 zile
Sibiu Jazz Competition 2026 revine în decembrie. Tinerii muzicieni se pot înscrie până pe 22 noiembrie
Sibiu Jazz Competition 2026 se desfășoară în perioada 4–6 decembrie, la Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu. Concursul...
Actualitate
• 2 min de citit
Autor - Vlad IGNAT Vlad IGNAT
• acum 4 zile
Festivalul Brave New Music revine la Sibiu. Cinci zile de concerte, jazz simfonic și evenimente dedicate inteligenței artificiale
Filarmonica de Stat Sibiu organizează, în perioada 16–20 noiembrie 2026, cea de-a VII-a ediție a Festivalului Brave New...
Actualitate
• 3 min de citit
Autor - Vlad IGNAT Vlad IGNAT
• acum 4 zile
Istoria cartierului Valea Aurie, discutată la Biblioteca ASTRA. Întâlnire despre urbanism și viața în comunism
Istoria cartierului Valea Aurie va fi tema unei întâlniri organizate luni, 16 noiembrie, de la ora 17:30, la...
Actualitate
• 2 min de citit
Autor - Adrian POPESCU Adrian POPESCU
• acum 5 zile
Darius Hulea, filigranul care respiră în sala Galeriei UAP
Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la...
Actualitate
• 3 min de citit
Autor - Vlad IGNAT Vlad IGNAT
• acum 5 zile
24 de lucrări despre condiția umană ale artistului vizual Alin Vâlceanu, într-o expoziție de sculptură și grafică la Sibiu
Suspansul, ascensiunea și căutările interioare sunt câteva dintre temele expoziției semnate de Cosmin Alin Vâlceanu, care se va...
Cultură
• 2 min de citit

Noi și terțe părți selectate colectăm informații personale așa cum se specifică în politica de confidențialitate și folosim cookie sau tehnologii similare în scopuri tehnice și, cu consimțământul dumneavoastră, pentru măsurare și marketing (reclame personalizate) așa cum se specifică în politica privind cookie-urile.

Puteți să vă dați, să refuzați sau să vă retrageți liber consimțământul în orice moment accesând panoul de preferințe. Refuzul consimțământului poate face ca funcțiile aferente să nu fie disponibile.

Personalizează preferințele de consimțământ

Cookie-urile necesare sunt esențiale pentru a activa funcțiile de bază ale acestui site, cum ar fi asigurarea unei autentificări sigure sau ajustarea preferințelor tale de consimțământ. Aceste cookie-uri nu stochează date personale identificabile.

Cookie-urile esențiale sunt necesare pentru funcționarea corectă a site-ului și nu pot fi dezactivate.

Pentru a putea vizualiza videoclipul YouTube este nevoie să acceptați cookie-urile funcționale.

Cookie-urile funcționale ajută la îmbunătățirea experienței utilizatorului, cum ar fi redarea videoclipurilor și afișarea fonturilor personalizate.

Cookie-urile de marketing sunt utilizate pentru a livra reclame personalizate și pentru a urmări eficiența campaniilor publicitare.