2021-Anul Agârbiceanu (XIV): Muma mea, Ana! – venea Secaşul cu armăsari? – între cei opt copii … eu sînt al doilea! – era lacomă după orice cuvîntare? – din prima copilărie …!

2021-Anul Agârbiceanu (XIV): Muma mea, Ana! –  venea Secaşul cu armăsari? – între cei opt copii … eu sînt al doilea! – era lacomă după orice cuvîntare? – din prima copilărie …!

 

Imagine intercalată
Imagine intercalată

Reluăm „Mărturisirile” lui Ion Agârbiceanu, din cartea „Mărturisiri literare” – organizate de D. Caracostea în anii 1932-1933-, ediţie îngrijită şi introducere de Iordan Datcu (Editura Minerva, Bucureşti, 1971). Continuăm reproducerea: «Muma mea, Ana, e originară, şi după mamă şi după tată, din Cenade. E născută Olariu. Familia ei locuia la cîmp, în partea de hotar numită Capul Dealului. Acolo aveau case de piatră, pămînt destul, stupi. Deşi din familie fruntaşe, cum locuia la 5-6 km, departe de sat, n-a umblat la şcoală, şi aşa n-a învăţat să scrie şi să citească. Toată copilăria şi anii fetiei a trăit afară la cîmp, păzind vitele, oile, ajutînd, mai tîrziu, părinţilor la economie. Duminicile şi în sărbători se făcea luntre-punte să vină în sat la biserică.

Din rîvna cu care îşi asculta copiii citind, din durerea ei mărturisită de atîtea ori că nu cunoaşte acest meşteşug minunat, dau cu socoteala cu ce plăcere va fi ascultat în copilăria ei pe unii ştiutori de carte care se rătăceau pînă în Capul Dealului. Între aceştia erau şi păcurari mărgineni, ştiutori de slovă, care purtau în traistele lor, pe lîngă ceasloave, şi exemplare din primele noastre cărţi poporale. Muma ne pomenea de multe ori cum citea unul din nişte cărţulii istoria „preafrumosului Arghir şi Elena” şi din Leonat şi Dorofata. Ştia şi pronunţa aşa aceste titluri. Şi ne recitea şi versuri din ele. Îmi mai aduc aminte de acestea, auzite cînd eu încă nu ştiam citi: „O, Arghire, lungă cale/ Lungi sînt chinurile tale”.

Avea un simţ dezvoltat pentru frumuseţile naturii. Aproape de Capul Dealului curgea un rîuleţ, mai mult un pîrîu, Secaşul. Cînd venea potopul, Secaşul creştea şi se revărsa. Muma povestea cu plăcere cum „venea Secaşul cu armăsari”, în valuri mari. Mi se pare că am folosit şi eu undeva această metaforă, pe care am auzit-o de la ea la o vîrstă în care nici n-am înţeles-o. Îi plăcea „vremea tare”, cînd tuna şi fulgera. „Numai să fie curată”, zicea ea. Adică să nu aducă piatră. Îi plăcea cerul înstelat şi nu se putea minuna destul de „puterea lui Dumnezeu”. Nu admitea tîlcul ştiinţific al universului. Se bucura de luncile cu iarbă înspicată, de mireasma fînului proaspăt, de umbra căpiţelor de fîn, de lanurile gata de secere. Şi cînd bătea ghiaţa şi nimicea semănăturile, se văita nu numai pentru pagubă, dar şi pentru frumuseţa apusă. „Nu-mi mai vine să le văd”, spunea ea. Avea o bună putere de intuiţie şi judeca foarte drept şi adînc. După ce începusem să scriu, un prieten îmi spuse odată: -Acum ştiu de la cine ai moştenit talentul de scriitor. – De la cine? – De la mama ta. Am fost deunăzi cu dînsa la oraş, cu căruţa. Treceam pe lîngă un pămînt boieresc, în care se semănase porumb. Deodată îmi zice: „Cum cred ăştia să ne ia limba? Priveşte în porumbiştea asta. Vezi fire de luţernă? – Văd, răspund eu. – Apoi, bine, aici a fost semănată luţernă înainte cu zece ani. De atunci, grîu şi altele. Şi vezi că rădăcina luţernii încă n-a pierit?”. Era lacomă după orice cuvîntare, dar mai ales după predicile din biserică şi de la morţi. Ştia din copilărie toate rugăciunile şi Simbolul Credinţii, poruncile, tainele. Era, de tînără, credincioasă şi religioasă. Mi-aduc aminte că odată, fiind vorba de rugăciune, îmi spuse că în pruncia ei a văzut, cum păştea vitele, un păcurar care căutase un pîrîu, pe unde era mai larg, şi-l tot sărea, de pe un mal pe altul. S-a apropiat să vadă ce-i cu el. Omul era numai apă de atîta sărit, şi-l auzi spunînd cu toată sinceritatea: „Asta-i a ta, Doamne!, la o săritură; „asta-i a mea, Doamne!, la cealaltă. Ce faci, bade Costane? l-a întrebat. Omul n-a răspuns pînă nu şi-a făcut legea lui. – „Ce să fac, Anişoară, iată mă rog şi eu lui Dumnezeu; că ocinaşi nu ştiu; atîta ştiu şi atîta pot”. Muma istorisea această întîmplare foarte pătrunsă şi spunea: „cine ştie, poate i-a fost mai primită rugăciunea lui decît a altora”. Mi se pare că am utilizat undeva felul de rugăciune al păcurarului. Vedea pretudindenea mîna lui Dumnezeu. Avea o vorbă pe care a spus-o pînă în clipa morţii: „Doamne, mulţumescu-ţi de ce mi-ai dat şi de ce nu mi-ai dat”. Era tristă şi nemîngîiată nu numai cînd nu putea merge ea la biserică, dar şi cînd nu putea să-l ducă pe tata, sau, mai tîrziu pe noi copiii. Sau cînd, mai mărişori, nu ascultam Liturghia pînă la sfîrşit.

Nu se ruga din obicei: avea o plăcere, o bucurie să se roage. Şi-şi punea mare nădejde în rugăciune. Credea cu tărie că cu rugăciunile ei l-a dezobişnuit pe tata să mai întârzie serile prin crîşme, pentru a asculta cîntece, cum spunea el, dar şi pentru legăturile cu nişte prieteni cărturari: popa, dascălul, un sas fruntaş. Ţinea la popii care slujeau, cîntau şi predicau frumos, dar cu condiţia să fie oameni de omenie. Pe beţivi nu-i putea suferi, fie popă, fie om de rînd. Cum nu putea suferi nici un păcat mare. Nu-i plăcea să audă nici vorbindu-se despre asemenea lucruri. Cei care trăiau în fărădelegi nu-i erau numai indiferenţi, ci, după ce vedea că nu se îndreaptă la nici un sfat, ajungeau inexistenţi. N-am auzit-o vorbind de rău, clevetind despre alţii. Dacă altcineva începea să hulească în faţa ei, îl oprea schimbînd vorba. Îi plăcea viaţa curată, cinstită, în muncă şi hărnicie. Nu era mulţumită cu orînduirea socială, cu împărţirea în oameni prea avuţi şi prea săraci. În copilărie am auzit-o odată vorbind cu multă milă de soarta ţiganilor. „Sînt oameni şi ei şi trăiesc ca dobitoacele. Cînd mănîncă un ţigan o mîncare bună? Din Crăciun în Paşti şi poate nici atunci”. În viaţa zilnică părea aspră, uneori neîndurată în porunci, cerea mai mult decît putea da un copil, dar numai cînd era necăjită de grijile casei şi a creşterii celor opt copii, patru feciori şi patru fete. Totuşi nu părea că se emoţionează uşor. La ascultarea unei predici frumoase rămînea însă de multe ori cu ochii în lacrimi.

Era plină de voinţă şi stăruitoare. În mare parte ei se datoreşte purtarea la şcoală la oraş a celor patru fraţi. La bătrîneţe plîngea uşor, mai ales de grijile şi necazurile copiilor. În 1915, un an după începerea războiului, venind la mine în Orlat, lîngă Sibii, unde eram preot, vorbeam de primejdiile ce ne-ar paşte pe noi intelectualii români cînd va intra România în război.

–Ce bine-i de aceia care au trecut de mult în ţară, zisei eu.

Imagine intercalată
Imagine intercalată

-Treci şi tu, mi-a spus ea, privind munţii de la graniţă. Între cei opt copii ai lui Nicolae şi Ana Agîrbiceanu din Cenade, din uliţa Borşului – nu mai ştiu numărul şi societatea de asigurare contra focului, a cărei tăbliţă era bătută pe portiţă, alăturea de numărul casei -, eu sînt al doilea. Vag îmi amintesc de întîiele jocuri cu copiii din vecini „de-a boii”, „de-a maşina”, sau în praful drumului, în părăul care se umfla cînd veneau ploile mari, ori căutînd perele coapte în marea buruienilor şi urzicilor prin grădini, recitînd versurile de afurisanie: -„Dă-mi, drace, ce-ai furat/ Că te duc la spînzurat”. Sau altele, fără legătură cu comoara căutată: -„Ui lup, pui de lup,/ Fugi din cale să mă duc,/ Că vine gadina,/ Şi ne mîncă noatina”.

Şi cînd am ajuns mai mărişor, nu eram cutezător în jocuri. Mai mult stam şi priveam cum se joacă alţii. Nu eram nici îndemînatic. Poate doar în feluritele jocuri de-a mingea, „de-a lunga”, „ca pe la Pînca”, dacă făceam ispravă. Îmi aduc aminte de un joc pe care-l admiram nu atît pentru desfăşurarea lui, cît pentru versurile de care era însoţit. Cei care îl jucau erau băieţandri şi fetişcane. Doi închipuiau cu mîinile ridicate o poartă, tineretul formînd un lanţ lung, alternîndu-se băieţi şi fete, treceau pe sub poartă, portarii prindeau pe cel din urmă. Toţi cîntau mereu un text, din care nu mai reţin decît următoarele versuri: -„Floare mirioare,/ Mie mi se pare/ Că-s mai mulţi la voi,/ Mai puţin la noi/ –Dacă vi se pare,/ Haideţi şi v-alegeţi/ Din gloata din toată/ Oacheşa din coadă,/ Că-i cu geana trasă./ Ca o preuteasă”.

(va urma)

Autor -
03 aprilie 2022 la 17:50
Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Stiri similare:

Vezi mai multe >
Autor - Irina ZACK Irina ZACK
• acum 1 oră
Sibiul și prețul celebrității turistice
La câteva mii de kilometri de Bilbao, înainte să cunosc povestea muzeului Guggenheim, știam deja că îmi doresc...
Actualitate
• 5 min de citit
Autor - Ștefania VESA Ștefania VESA
• acum 18 ore
Festivalul Brave New Music a început la Sibiu cu o conferință despre AI și creație
Tehnologia și inteligența artificială în muzică au fost tema conferinței care a deschis Festivalul Brave New Music. Cea...
Actualitate
• 3 min de citit
Autor - Nekta Ioana DEDU Nekta Ioana DEDU
• acum 21 ore
Două cărți despre comorile Bibliotecii Brukenthal, lansate la Sibiu. Volumele sunt semnate de istoricul Constantin Ittu
Muzeul Național Brukenthal din Sibiu găzduiește miercuri, 18 noiembrie, de la ora 18:00, lansarea a două volume semnate...
Actualitate
• 2 min de citit
• acum 1 zi
Recomandarea săptămânii | Cătălin Neghină: „Poezia lasă urme”
Actor al Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, poet, dramaturg și fost jurnalist cultural, Emil Cătălin Neghină este...
Actualitate
• 3 min de citit
Autor - Dumitru CHISELIȚĂ Dumitru CHISELIȚĂ
• acum 2 zile
Cinematograful „Pacea” ar fi împlinit anul acesta 90 de ani sau pe când sibienii mergeau la film la „Corso”
Tot nimerind momente aniversare mai puțin omagiate și mai puțin promovate cu tam-tam-ul aferent, ne-a ieșit că anul...
Actualitate
• 13 min de citit
Autor - Nekta Ioana DEDU Nekta Ioana DEDU
• acum 3 zile
Festivalul „Ioan Macrea” s-a încheiat la Sibiu. Opt ansambluri au adus pe scenă tradițiile din întreaga țară
Festivalul Național de Folclor „Ioan Macrea” și-a încheiat cea de-a XXVIII-a ediție, desfășurată la Sibiu în 11 și...
Actualitate
• 2 min de citit
Autor - Vlad IGNAT Vlad IGNAT
• acum 3 zile
Zece zile de teatru, dans și ateliere la Sibiu. A început cea de-a XI-a ediție DATfest
Sibiul găzduiește, în perioada 13–22 noiembrie, cea de-a XI-a ediție DATfest, festivalul studenților Departamentului de Artă Teatrală din...
Actualitate
• 2 min de citit
Autor - Nekta Ioana DEDU Nekta Ioana DEDU
• acum 4 zile
Sibiu Jazz Competition 2026 revine în decembrie. Tinerii muzicieni se pot înscrie până pe 22 noiembrie
Sibiu Jazz Competition 2026 se desfășoară în perioada 4–6 decembrie, la Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu. Concursul...
Actualitate
• 2 min de citit
Autor - Vlad IGNAT Vlad IGNAT
• acum 4 zile
Festivalul Brave New Music revine la Sibiu. Cinci zile de concerte, jazz simfonic și evenimente dedicate inteligenței artificiale
Filarmonica de Stat Sibiu organizează, în perioada 16–20 noiembrie 2026, cea de-a VII-a ediție a Festivalului Brave New...
Actualitate
• 3 min de citit
Autor - Vlad IGNAT Vlad IGNAT
• acum 4 zile
Istoria cartierului Valea Aurie, discutată la Biblioteca ASTRA. Întâlnire despre urbanism și viața în comunism
Istoria cartierului Valea Aurie va fi tema unei întâlniri organizate luni, 16 noiembrie, de la ora 17:30, la...
Actualitate
• 2 min de citit
Autor - Adrian POPESCU Adrian POPESCU
• acum 5 zile
Darius Hulea, filigranul care respiră în sala Galeriei UAP
Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la...
Actualitate
• 3 min de citit
Autor - Vlad IGNAT Vlad IGNAT
• acum 5 zile
24 de lucrări despre condiția umană ale artistului vizual Alin Vâlceanu, într-o expoziție de sculptură și grafică la Sibiu
Suspansul, ascensiunea și căutările interioare sunt câteva dintre temele expoziției semnate de Cosmin Alin Vâlceanu, care se va...
Cultură
• 2 min de citit

Noi și terțe părți selectate colectăm informații personale așa cum se specifică în politica de confidențialitate și folosim cookie sau tehnologii similare în scopuri tehnice și, cu consimțământul dumneavoastră, pentru măsurare și marketing (reclame personalizate) așa cum se specifică în politica privind cookie-urile.

Puteți să vă dați, să refuzați sau să vă retrageți liber consimțământul în orice moment accesând panoul de preferințe. Refuzul consimțământului poate face ca funcțiile aferente să nu fie disponibile.

Personalizează preferințele de consimțământ

Cookie-urile necesare sunt esențiale pentru a activa funcțiile de bază ale acestui site, cum ar fi asigurarea unei autentificări sigure sau ajustarea preferințelor tale de consimțământ. Aceste cookie-uri nu stochează date personale identificabile.

Cookie-urile esențiale sunt necesare pentru funcționarea corectă a site-ului și nu pot fi dezactivate.

Pentru a putea vizualiza videoclipul YouTube este nevoie să acceptați cookie-urile funcționale.

Cookie-urile funcționale ajută la îmbunătățirea experienței utilizatorului, cum ar fi redarea videoclipurilor și afișarea fonturilor personalizate.

Cookie-urile de marketing sunt utilizate pentru a livra reclame personalizate și pentru a urmări eficiența campaniilor publicitare.