1884 – 2024(4): 140 de ani de la fondarea „TRIBUNEI”: Prima firmă concesionată pentru pompe funebre – Un prieten pişicher!

Adaugă ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

În primul număr al cotidianului „TRIBUNA” (din 14/26 Aprilie 1884), în pagina a patra apărea reclama „Fraţii Victor şi Emeric Borger tâmplari de mobile şi de binale. Prima firmă concesionată pentru pompe funebre. Strada Pintenului Nr. 26 (Sporergasse), Spinarea cânelui nr. 19 (Hundsrücken) Sibiiu iar primul deces anunţat a fost al comitelui Frideric Wächter. La rubrica „Păcatele noastre”, o știre semnala: «„Telegraful Român” le face cetitorilor sei … împărtășirea, că conferența alegătorilor români din cercul Cisnădiei a ales prin aclamațiune drept delegați pentru conferența națională pe dl Ilie Măcelariu și Părintele Ioan Popescu. Mai adaugă apoi, că candidații unui alt grup, pe care îl numesce „pasiviști de contrabandă”, au fost Părintele Simeon Popescu și dl Profesor Barcianu. – Nu el spune înse „Telegr. Român” cetitorilor sei ceea ce e foarte important, că înainte de deschiderea conferenței Părintele Simeon Popescu i-a rugat pe alegători să-l treacă cu vederea și să aclame tot pe delegații, de care au fost representați în conferența dela 1881». În numărul 2 din 17/29 aprilie 1884, la rubrica „Varietăţi” apărea ştirea „Un prieten pişicher”: «Într’un sat din Helveţia moare în timpul unei călătorii făcute la Berna un om căsătorit, fără de a-şi fi făcut testamentul. Rămasă pe drumuri, văduva se duce în pripă la un prieten dintr’un sat vecin al reposatului, Jean Fleury, şi-i cere sfatul. Prietenul stă puţin pe gânduri, apoi în zice: Las’ pe mine, că te fac eu moştenitoare a averii rămase de reposatul. Ei se duc dup’aceea la casa, în care se află mortul, îl ridică pe mort şi-l ascund, apoi prietenul se culcă în locul lui şi văduva se duce să cheme pe notar, ca să-i facă testament soţului ei ce zace în agonie. Nu-i vorbă, nu prea semăna prietenul a om dispus a muri însă notarul se bucură că poate să câştige câţiva franci şi face testamentul necunoscutului. „Numesc, zice dlui Fleury, moştenitoare universală a mea pe soţia mea legitimă, ear amicului meu Jean Fleury îi dăruiesc fânaţa mea din comuna X.”. Văduva se necăjeşte, dar n’are în cotro, ea trebuie să primească testamentul». Un articol prezenta înscrierile la „Scolile c.r. de cadeți”: «(Escriere de concurs pentru primirea în școlile c.r. de cadeți). Cu începerea anului scolastic 1884/85 (18 Septemvrie st. N.) se acceptează în scolile c.r. de cadeți frecuentanți în numărul aprocsimativ precum urmează: În cursul I al scolii de cadeți de infanterie din Viena, Budapesta și Praga câte 80; în cursul I al scolii de cadeți de infanterie din Karlstadt, Karthaus lângă Brünn, Lobzow lângă Cracovia, Sibiiu și Triest câte 40; în cursul I al școlii de cadeți de infanterie din Liebenau lângă Graz, Pojon, Innsbruk și Timișoara câte 30; în cursul I al scolii de cadeți de artilerie 80; în cursul I al scolii de cadeți de pionieri 40; în cursul I al scolii de cadeți de geniu 12; în cursul III al scolii de cadeți de cavalerie 80; în cursul IV al scolii de cadeți de cavalerie 25. În celelalte cercuri ale scolilor de cadeți se primesc frecuentanții numai pentru locurile, ce au devenit vacante prin vacanțe firesci (moarte, demisionări etc). În cotidianul Tribuna, regăsim o adevărată cronologie a evenimentelor din localităţile patriei, ştirile familiarizându-ne cu viaţa de zi cu zi, din sec. XIX şi XX.