Voievodul "Ștefan cel Mare și Sfânt", omagiat de oameni cu suflete mari la Biserica cu hramurile "Sfântul Ioan Botezătorul" și Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir" din Sibiu

FOTOREPORTAJ: Răzvan NEGRU

CÂND A FOST SĂ MOARĂ ŞTEFAN

Când a fost să moară Ştefan
Multă jale-a fost în ţară
Şi la patul lui de moarte
Toţi boierii s-adunară!
Cu un dangăt plin de jale
Mii de clopote dau veste:
Ştefan Vodă al Moldovei
Ştefan Vodă nu mai este!
Tristă-i mănăstirea Putna
Porţile deschise-aşteaptă
Strălucit convoi ce vine
Şi spre ea încet se-ndreaptă
Este Ştefan, azi străbate
Cel din urmă drum din ţară
Dar pe unde trece-acuma
În măreaţa zi de vară?
Plânge dealul, plânge valea
Plâng pădurile bătrâne
Şi poporu-n hohot plânge:
Cui ne laşi pe noi, stăpâne?
-Eu vă las în grija mare
A lui Dumnezeu cel Sfânt
Să staţi strajă la hotare
Să păziţi acest pământ!
Şi de veţi vedea că vine
Vreun duşman nesăbuit
Să strigaţi atunci la mine
Voi sări şi din mormânt!
Toţi copiii României
Sunt din neamul lui Traian
Şi în fiecare suflet
Se mai naşte un Ştefan
Jos în vale, sus pe creste
Tuturora daţi de veste
Ştefan Vodă al Moldovei
Ştefan Vodă mai trăieşte