În Mărginimea Sibiului, vacanța de vară începe mai devreme decât în restul țării. De peste trei decenii, această tradiție este respectată cu sfințenie: elevii își încheie anul școlar cu câteva săptămâni mai devreme pentru a le fi alături părinților la fermele de oi. Sute de elevi din Mărginimea Sibiului au intrat în vacanță în această perioadă. Spre exemplu, elevii din Poiana Sibiului sunt în vacanță de aproximativ două săptămâni, iar cei din Tilișca au avut astăzi festivitatea de încheiere a anului școlar. Curtea școlii din Tilișca a devenit neîncăpătoare de elevi, iar din prima clipă am observat lipsa taților – aceștia au rămas să îngrijească fermele, fiecare în zonele în care s-au stabilit cu turmele.

Viața la fermă

Spre exemplu, Adriana Miclăuș și soțul ei au ferma de oi tocmai în Tulcea. În această perioadă, ne-a spus că, la câteva zile, făcea traseul Tulcea–Sibiu pentru a-și vedea cele două fetițe, rămase în grija bunicilor.

„Zilele acestea plecăm la ferma de oi. E frumos acolo, facem tot felul de activități. De obicei mă trezesc la ora 7:00 și îi ajutăm pe părinți cu diferite treburi. Îmi place foarte mult matematica și vreau să devin profesoară de matematică. Oaia e animalul meu preferat”, ne povestește Diana Miclăuș, fiica Adrianei.

Maria, prietena Dianei, îi împărtășește entuziasmul. Și părinții ei au o fermă de oi, iar ea spune că îi place să meargă acolo, deși școala rămâne locul ei preferat. Visează să devină profesoară de muzică și make-up artist.

„Noi ne simțim bine la fermă, pentru că suntem obișnuiți de mici, la fel și fetele. Viața e mai ușoară acum decât era înainte, pe vremea bunicilor și străbunicilor noștri. Avem ferma la Tulcea, pentru că aici, în zonă, nu e suficient spațiu ca să poți ține atâtea animale. Îmi amintesc cu drag momentele când urcam la munte pe jos, sau chiar cu măgarul. Ne punea mama mâncare în desagă — așa îi ziceam noi — și plecam cu fratele meu. Mergeam amândoi la magazin, cumpăram ce era de cumpărat, aveam o listă scrisă de mama. Până seara urcam. Coboram din munte pentru că eram înscriși la o echipă de dansuri populare. Veneam la repetiții, apoi urcam din nou. Îmi amintesc și acum. Acum urcăm cu mașina, că s-a făcut drum. Te uiți în jur și spui: Doamne, mergeam atâta pe jos! Nici nu-ți vine să crezi. Sunt niște amintiri frumoase. Încercăm, pe cât posibil, să-i ținem pe copii aproape de sat, să le arătăm: Uite, pe aici am copilărit, pe aici mergeam”, povestește Adriana.

După încheierea anului școlar, în sat mai rămâneau doar câțiva vârstnici care nu mai puteau lucra. Cei care aveau încă putere de muncă continuau activitățile și le arătau celor tineri cum se făceau lucrurile. Așa învățau și ei, prin exemplul celor mai în vârstă. Obiceiurile trebuiau păstrate, tradiția transmisă mai departe și pentru ca o generație să poată prelua, era esențial să vadă mai întâi cum lucrau cei de dinainte.

La fermă, programul începe foarte devreme, în jur de ora 3:30 dimineața, și se poate întinde până seara târziu, uneori chiar până la miezul nopții.

„De multe ori sunt ultima care termină treaba. Pentru că la fermă nu-i vorba doar să păzești animalele – trebuie să le muți, să le hrănești, să faci brânza, și câte și mai câte. E greu. Avem un program tare încărcat”, încheie Adriana.

„Școala din Tilișca începe la fel ca și în celelalte localități, în luna septembrie. Diferența este că noi nu avem vacanțe, cu excepția vacanței de iarnă și a câtorva zile de Paști. În rest, recuperăm toate vacanțele, venim la școală, astfel încât elevii noștri să poată termina mai devreme și să meargă cu părinții la oi, pentru că este greu. Mamele sunt aici, tații sunt plecați cu oile. Mamele fac naveta sute de kilometri. Așadar, această structură școlară este deja bine împământenită – aș putea spune că datează încă din vremea lui Ceaușescu. Chiar și atunci, copiii din Tilișca, Poiana și Jina începeau școala pe 1 octombrie și o terminau de Sfinții Împărați Constantin și Elena”, ne mărturisește Mihaela Popa, directorul școlii.

Acum, elevii încep școala odată cu ceilalți, însă o încheie puțin mai devreme. Toate orele sunt recuperate integral, există un plan de recuperare, condică, totul este consemnat. Acest lucru le permite copiilor să plece alături de părinți, pentru că este dificil ca mamele să rămână singure cu copiii aici, în timp ce tații sunt plecați la fermă.

Structura școlară adaptată este stabilită la finalul anului școlar și transmisă către Inspectoratul Școlar, care, bineînțeles, informează mai departe. Apoi, în cadrul Consiliului de Administrație, structura este aprobată – a fost aprobată de fiecare dată – pentru ca elevii să poată merge la oi. Mai bine de jumătate dintre elevii școlii pleacă la stână.

Foto: Razvan Negru