Unul dintre cele mai spectaculoase incunabule Boethius, expus la Muzeul Brukenthal

Muzeul Brukenthal aduce în fața vizitatorilor unul dintre cele mai spectaculoase incunabule ale lui Boethius, „ultimul filosof roman și primul teolog scolastic˝, prima carte bilingvă în latină-germană și printre cele mai vechi din Europa.

„Anicius Manlius Torquatus Severinus Boethius, cunoscut ca „ultimul filosof roman și primul teolog scolastic˝, s-a născut la Roma în jurul anului 480 e.n., în nou-înființatul regat ostrogot al Italiei condus de Odoacru. Rămas fără tată încă de mic, Boethius a fost adoptat de Quintus Aurelius M. Symmachus, un patrician roman, patron al învățăturii, consul și președinte al senatului roman.

În acest context, al unei creșteri în înalta societate romană, Boethius a avut parte de o educație exemplară. A fost consul de trei ori, prima dată la doar 25 de ani, consilier al regelui Teodoric cel Mare și, nu în ultimul rând, un polimat extrem de apreciat și respectat. Astăzi este considerat unul dintre principalii transmițători ai științei și filosofiei antice grecești în societățile europene medievale și fondatorul scolasticismului.

Despre faima, erudiția și viața lui Boethius au circulat de-a lungul timpului mai multe povești. Una dintre ele ne spune că regele Burgundiei, Gundobad, i-a cerut regelui Italiei de atunci, Teodoric cel Mare, să îi ofere cadou ceasurile inventate de Boethius; ceasuri pe care regele burgund le văzuse într-o călătorie la Roma, când l-ar fi cunoscut și pe tânărul erudit.

Se spune că Boethius a vrut să traducă din greacă în latină întreaga operă a lui Platon și Aristotel, pe care i-a metabolizat oricum în doctrina creștină. S-a angajat de asemenea în traducerea altor autori antici, printre care Nichomachus (aritmetică), Euclid (geometrie), Ptolemeu (astronomie). Deși multe dintre scrierile lui nu s-au păstrat până în prezent, de-a lungul Evului Mediu, operele sale au fost utilizate intens în curriculumul universitar, inclusiv cea mai intimă și personală scriere a sa, Consolarea filosofiei (523 e.n.).

De ce personală? Din cauza contextului excepțional în care a fost scrisă, închisoarea din Pavia, unde fusese întemnițat sub acuzații de trădare a regelui, necromanție etc. Anii de detenție, încheiați cu execuția sa, l-au împins pe Boethius să mediteze și să scrie în continuare despre bine și rău, predestinare și liberul arbitru, fericire, divinitate ș.a. A făcut asta sub forma unor dialoguri purtate de el cu Filosofia, personificată de o femeie”, au transmis reprezentanții Muzeului Brukenthal.

De unde avea Brukenthal scrierea lui Boethius

„Samuel von Brukenthal avea în bibliotecă mai multe ediții cu această scriere a lui Boethius: Strasbourg 1504, Amsterdam 1640, Leiden 1671, Leipzig 1753 și Nürnberg 1473, cea mai veche dintre ele, tipărită de Anton Koberger. Aceasta este de altfel prima carte bilingvă în latină-germană din atelierul său și printre cele mai vechi din Europa. Samuel von Brukenthal a intrat în posesia acestei importante ediții înainte de anul 1780, achiziționând-o cel mai probabil din Viena. Conform unui manuscris din Arhiva de Casă Brukenthal – unde ediția apare cu mențiunea sine loco & anno (nu se știa că este ediția princeps) – se pare că baronul a reușit să cumpere această carte pentru suma foarte avantajoasă de doar 4 florini și 30 de creițari. Pe lângă textul operei propriu-zise, această ediție princeps a lui Koberger din Consolarea filosofiei conține și comentariile unui alt scolastic reprezentativ pentru cultura europeană medievală, Toma de Aquino (m. 1274).

Superba ediție, cu inițialele ei iluminate, prelungite cu ornamente florale intens colorate, poate fi admirată în palatul Brukenthal din Piața Mare în intervalul 17 iulie – 18 august”, potrivit reprezentanților Muzeului Brukenthal.