Un volum – doxologic, sinteză teologică a propovăduirii în Ortodoxie

Bunul meu coleg ieșean, Părintele Roger Coresciuc, a finalizat așezarea în iconomia lecturii noastre a minunatului volum Sfântul Grigorie Palama. Omilii (ed. Doxologia, Iași, 2022, 830 pg.). Primul din seria de autor dedicată Sfântului Grigorie, volumul, admirabil îngrijit de Părintele Dragoș Bahrim este a doua ediție a întregului Omiliar palamit, tradus după ediția critică publicată de Vasileios S. Pseutonkas (2005). Autor al unei opere ascetice și pastorale cu adevărat impresionante, o sinteză completă și încă izvor de valoare exegetică în sinteza Tradiției Apostolice și Patristice a Bisericii noastre, Sfântul Grigorie Palama, episcopul mistic al Tesalonicului (1296-1359) uimește încă lectorul și desăvârșește efortul înțelegerii marilor teme ale vieții duhovnicești. Suntem așadar dinaintea unei ediții jubiliare, fiind dedicată „Anului comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”, anul care tocmai stă să se încheie. În Introducere Părintele Roger Coresciuc ne oferă propria cheie de lectură-pastorală a Omiliilor: „Lecturând Omiliile palamite, cititorul modern va descoperi o lume imprimată de necesitatea pocăinței și a îndumnezeirii prin ortopraxie și ortodoxie, și nu de dezideratele de împlinire personală circumcise lumii acesteia. Omul nu se afirmă pe sine, potențându-și calitățile, ci se dezvoltă doar dacă harul lui Dumnezeu își găsește sălaș într-o inimă înfrântă și deschisă energiilor necreate și îndumnezeitoare ale lui Dumnezeu. Lumea Omiliilor palamite este, de aceea, lumea unei teologii desprinsă din experiența harului, în care lucrarea și prezența lui Dumnezeu în creație trebuie înțelese plecând de la pătimirea acestei prezențe și de la simțirea nemijlocită a Acestuia. Teologia care rămâne la nivelul unei expuneri de informație teologică nu își găsește locul și rostul în dinamica pe care discursul omiletic palamit a propus-o creștinilor din Tesalonicul secolului al XIV-lea, atât de actual celor din secolul al XXI-lea. Uimitor în aceste omilii este modul în care discursul teologic palamit, extrem de elaborat, ajuns în Triade la un rafinament greu de egalat, adevărat pisc al gândirii teologice bizantine, este accesibilizat pastoral creștinilor simpli, care-l audiau poate duminică de duminică pe mitropolitul lor” (pp. 15-16). În textele omiliilor veți identifica mărturia de credință a unui arhiereu viu în Hristos, preocupat să lămurească credincioșilor săi – și prin ei nouă- Triadologia, Hristologia și Pnevmatologia, asupra cărora Sfântul Grigorie alcătuiește precizări dogmatice care punctează fundamental învățătura ortodoxă despre mântuire. Hristos Domnul, în viziunea palamită Pedagog și Călăuzitor dar și „ordonator” al creației- proces prin care o face transparentă înțelesurilor spirituale- vine nu doar să schimbe un plan ci să asume fundamental- prin faptă și cuvânt- lucrarea mântuirii noastre.

            În finalul Introducerii sale   Părintele Roger Coresciuc ne oferă, în cel mai practic sens al cuvântului, cheile de înțelegere ale Omiliilor palamite (pp. 24-25): a) încadrarea lor în contextul abordărilor teologice  majore din textele palamite, numite „polemice”; b) identificarea problematizărilor de ordin social, economic și politic; c) critica inegalităților sociale nu este o formă de ideologizare socialistă a discrepanțelor sociale ci rezultatul unei adânci analize antropologice care nu îl scoate pe Dumnezeu din actul creației, din construirea unei ordini dumnezeiești a misiunii regale a omului. Interesant cum în sinteza cheilor lecturii Părintele Coresciuc se simte cunoașterea profundă, de către traducător, a gândirii palamite. În limbaj modern el ne atenționează: „…cititorul Omiliilor va remarca insistența Sfântului Grigorie Palama asupra posibilității curățirii de aceste traume existențiale. Fundamentul hristologic al mântuirii este un fir roșu care străbate multe dintre predicile palamite. Se înțelege astfel că discursul palamit nu este unul pur social ci unul profund antropologic, care vede în nedreptatea socială o consecință gravă a neînțelegerii antropologice” (p. 25); d) atenția sporită la perspectiva eshatologică prin care poate fi descoperit cu adevărat înțelesul duhovnicesc al exegezei lumii, așa cum este propusă de Sfântul Grigorie;  e) identificarea echilibrării între trăirea isihastă și realismul pastoral, evitând tulburătorul de Duh activism care ne încearcă azi (întreg „tabloul de chei”, pp. 24-26).

            În iconomia volumului urmează cele 63 de rostiri ale Sfântului Grigorie Palama care ne oferă, până astăzi, azimut mântuirii. Multe din prezentele omilii au avut traduceri anterioare, realizate de către Părinții Ioan I. Ică jr., Eugen Moraru, Ciprian Streza, Victor Manolache, Dumitru Belu, Olimp Căciulă- repere în generații întregi de teologi dispuși să cuprindă învățătura palamită în cercetarea lor, în viața lor. Remarcăm efortul Părintelui Roger Coresciuc nu doar de a alinia textele ci de aprofundare a sensurilor. 63 de icoane omiletice, 63 de ferestre prin care putem privi viața în Hristos.