În anul 2018, Sibiul „fierbea” la aflarea veștii că pe locul vechilor hale ale „Balanței”, inițial ocupat de un cimitir, urma să se construiască un magazin și blocuri de locuințe. Dincolo de senzația momentului s-a vehiculat și pericolul unei potențiale infectări a muncitorilor, întrucât se bănuia că aici au fost îngropate victime ale epidemiilor de ciumă.
1. Poziția fostului cimitir în vechile hărți ale Sibiului
În 2019, Muzeul Național Brukenthal a avut în teren o echipă de specialiști care a cercetat zona în cauză, iar rezultatele sunt impresionante. Acum, la șapte ani de la lansarea știrii-bombă privind construirea de imobile deasupra unui cimitir, „Tribuna” vă prezintă concluziile la care muzeografii sibieni au ajuns. Acestea sunt consemnate în lucrarea „Un cimitir aproape uitat al vechiului Sibiu” semnată de muzeografele Claudia Urduzia și Anca Nițoi, care a fost inserată în volumul „Spațiul sacru în orașul medieval” editat de Maria Crângaci Țiplic.
În ultimii șapte ani, construcțiile au fost realizate, sute de oameni s-au mutat în noile apartamente, mulți făcându-și cumpărăturile la supermarketul alăturat. Cu alte cuvinte, viața pe Calea Gușteriței decurge normal, chiar dacă o parte din terenul de dedesubt a aparținut cândva morților.
Demersul „Tribunei” este menit să arate că Sibiul se află într-o continuă dezvoltare, că aproape zilnic se iau decizi care influențează viitorul orașului, care ajung să schimbe destinele unor oameni și, iată, chiar ale celor care nu mai sunt.
Calea Gușteriței 21-23
Terenul cercetat de echipa Muzeului Brukenthal se află pe Calea Gușteriței numerele 21-23, având pe laturi străzile Cezar Boliac și Lazaret. Până în anul 2017, aici a funcționat o parte a halelor cunoscutei Fabrici „Balanța”, care în vremea comunistului devenise un nume relevant pe piața europeană a producătorilor de cântare. De altfel, „Balanța” era relevantă prin produsele sale în întreg spațiul CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc – organizație economică a statelor comuniste europene).
2. Halele „Balanța” construite pe vechiul cimitir, înainte de demolare
Despre istoricul fabricii sibiene scriu și cele două muzeografe în lucrarea amintită: „Informația scrisă păstrată, documentează faptul că între 1935–1936 societatea cu nume colectiv VIKTOR HESS – PRIMA FABRICĂ DE CÂNTARE DIN ROMÂNIA SINC (fostă Fabrică de cântare Hess apărută în 1896 / 1897) a început construcția fabricii de pe amplasamentul din Calea Guşteriţei nr. 21–23 (adresa veche nr. 17). Societatea producea cântare pentru orice întrebuințare, de la cele simple, la cele etalon, cântare de cale ferată, cu desfacere în țară și în străinătate, în special în țările balcanice. Compania a fost reorganizată în 1937 prin capitalizare, devenind UZINELE HESS SIBIU, iar în anul 1947 fabrica a fost naționalizată și și-a schimbat numele în Uzina BALANŢA. Fabrica avea 167 angajați și o suprafață construită de 3.852 mp.”
Consemnări despre vechiul cimitir: morți depuși în apă, gropar cu funcție moștenită
În Ridicarea topografică francescană (1853–1858, 1869–1870) și Ridicarea topografică francesco-iosefină (1869–1887). Indică strada Calea Gușteriței ca principală cale de legătură între Sibiu și Gușterița, la acea vreme localități distincte. În intersecția cu actuala stradă Lazaretului este semnalat un cimitir, exact pe locul în care astăzi se află noile construcții.
6. Obiecte descoperite în interiorul mormintelor
O scriere referitoare la acest cimitir a fost identificată de Claudia Urduzia și Anca Nițoi în publicația de limbă germană Siebenburgisch-Deutsches Tageblatt. În 1898, doctorulul Daniel Czekelius (1857–1937), publica un raport prin care solicita amenajarea unui cimitir central, trecând totodată în revistă cele 12 cimitire deja existente. În privința celui existent pe Calea Gușteriței, Czekelius nota: „cimitirul comunal din Lazaret cu o suprafață de 1455 stânjeni pătrați (Quadratklafter), plasat în apropierea cimitirului israelit (…) este prea mic și pânza de apă freatică este prea sus, astfel încât defuncții sunt depuși în apă, ceea ce este inadmisibil din punct de vedere igienic. Stabilirea numărului celor înhumați aici este imposibilă deoarece nu s-a ținut vreo evidență. Groparul a „moștenit” funcția de la socrul său și administrează cimitirul după bunul său plac, fără să existe vreun control al autorităților.”
Cadavre ale osândiților la moarte, de la spital și de la casa de nebuni
Raportul doctorului Czekelius publicat în Siebenburgisch-Deutsches Tageblatt începând cu 12 ianuarie 1898 indică „profilul” celor îngropați în cimitirul din Lazaret și „mecanismul” prin care ajungeau aici: „Repartizarea locurilor de veci o face portarul spitalului public „Franz Josif” (actuala clădire a Secției „Medicală I și II” de pe Bulevardul Corneliu Coposu n.r.) sau oricine vrea acest lucru. Spre înmormântare în acest cimitir sunt aduse cadavre ale celor ce mor în spital sau în casa de nebuni, ca și ale persoanelor executate.”
Același lucru este menționat și de Emil Sigerius în „Vom alten Hermannstadt”: „tot acolo, nu departe de cimitirul evreiesc, despărțit doar de o stradă, se afla cimitirul răufăcătorilor executați sau morți în închisoare”.
265 de morminte, unele suprapuse
Săpăturile au atestat existența a 265 de morminte, 55 dintre acestea fiind amplasate exact sub terenul în prezent ocupat de supermarket și de parcarea acestuia. Alte 210 au fost identificate pe terenul pe care acum sunt construite blocurile de locuințe. „Apar numeroase întretăieri și suprapuneri de morminte, mergând chiar până la 4 înmormântări succesive. Cele mai numeroase înmormântări și suprapuneri au apărut spre colțul de N al cimitirului, unde defuncții sunt așezați și mai sus, comparativ cu restul suprafeței, reflectând o posibilă curbăde nivel mai veche (movilă), neobservabilă în prezent ca urmare a tuturor intervențiilor din ultimul secol”, notează muzeografii sibieni.
În interiorul mormintelor au fost descoperite rămășițe ale sicrielor confecționate din lemn, care aveau montate inele metalice de prindere având cea mai simplă formă posibilă.
Judecând după mărimea scheletelor, cercetătorii au ajuns la concluzia că în fostul cimitir au fost înmormântați și copii: „Cea mai mare parte dintre mormintele cercetate au aparținut unor adulți. Doar 6 morminte au putut fi atribuite unor copii. Pe baza observațiilor făcute în teren de arheologi (dimensiunile centurii scapulare comparativ cu centura pelviană, dimensiunile bazinului, caracteristicile și dispunerea altor oase ale scheletului și, într-un caz, prezența unor rămășițe împletite de păr uman), se pare că mormintele aparținând unor femei au fost, de asemenea, puține.(..) Izolat, sexul a putut fi stabilit pe baza inventarului, în care, în zona gâtului, au fost descoperite un cercel și mărgele mărunte, iar la cap urme de țesătură.”
Membre amputate, craniu zdrobit de topor
Supoziția că aici au fost înhumate cadavre provenind de la spitalul orășenesc este confirmată de cercetători: „La un număr de 11 morminte s-a putut observa că defuncții au fost supuși unei autopsii, intervenție vizibilă mai ales pe cranii, din care a fost detașată cu precizie calota. În cazul mormântului (…), a putut fi observată o dublă fractură distală de tibie și peroneu, cu deplasare, la piciorul drept, redusă necorespunzător și vindecată cu sudarea celor două oase, conducând, foarte probabil, la un anumit grad de handicap funcțional pentru individ. În același mormânt, dar la celălalt picior a fost observată o fractură de peroneu vindecată ante mortem prezentând calus de reparație semnificativ (îngroșarea osului). În cazul unui alt mormânt s-a putut stabili chiar cauza morții: o tăietură oblică neregulată pe craniu, făcută dintr-o singură lovitură, probabil de topor, care a detașat o parte din acesta. În M 54 (mormântul 54 n.r.) în afară de oasele înhumatului, la picioarele lui, se aflau oasele în conexiune anatomică ale unui picior secționat chirurgical.
3. O parte a mormintelor descoperite în 2019
Inele și monede din bronz și argint
Inventarul obiectelor descoperite în vechile morminte este unul sărăcăcios: nasturi, un inel, două verighete și câțiva bănuți. „Din puținul material arheologic recuperat, cele mai relevante pentru datarea mormintelor sunt cele 27 monede de 2 și 10 filléri, de 1, 2 sau10 helleri (hälleri) și de ½ și 10 kreutzeri,14 având înscrise pe ele anii (acolo unde se pot distinge) 1858, 1893, 1894, 1895, 1897 și 1898. Toate sunt de bronz, exceptând moneda de 10 kreutzeri care este din argint.”
Acestora li se mai adaugă nasturi de diferite mărimi, resturi de materiale textile țesute la război sau confecționate din lână.
Imagini din timpul cercetărilor
Final cu surprize. Pentru vecini
Concluziile de la finalul lucrării semnate de muzeografele Claudia Urduzia și Anca Nițoiu arată că suprafața cercetată în 2019 reprezintă doar o treime din fostul cimitir: „ Cum după 1907, odată cu deschiderea cimitirului central, au fost interzise înmormântările în alte locuri din Sibiu, a încetat și utilizarea cimitirului de pe strada Lazaret, care a și fost curând uitat. După dispunerea și distribuția complexelor s-a putut constata că cercetarea din anul 2019 a surprins marginile de V, N și E ale cimitirului. Nu a fost surprinsă marginea de sud a acestuia, el întinzându-se cel mai probabil și în afara suprafeței cercetate, pe strada Lazaret și chiar dincolo de ea, pe proprietățile de pe cealaltă parte a străzii. Cum doctorul Czekelius menționează în 1898 că cimitirul avea o suprafață de 1455 stânjeni pătrați (5234 m²), iar suprafața cercetată în 2019 a fost de aproximativ 1500 m², putem estima că cel puțin două treimi din cimitir au rămas necercetate.”
7. Blocuri ridicate pe locul fostului cimitir. În plan secund, noul supermarket.
Ștefania VESA
Adrian POPESCU
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Teodora NAN
Ioana DEDU
Mihai POPA
Cosmin PAL
Vlad IGNAT
Ștefania VESA
Suflete in deriva, oras al fantomelor. Scapa cine poate