Surprizele Scenei Digitale în luna martie: premiera „TATTOO” și spectacolul internațional de dans „CEEA CE ZIUA DATOREAZĂ NOPȚII”, de Hervé Koubi

Scena Digitală, platforma online de teatru-film a Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu (TNRS), oferă abonaților, în luna martie, premiera „TATTOO”, în regia lui Radu Afrim. Spectacolul internațional nou este „CEEA CE ZIUA DATOREAZĂ NOPȚII”, de Hervé Koubi.

Mai multe detalii despre noile spectacole:

TATTOO

De Igor Bauersima şi Réjane Desvignes

REGIA: Radu Afrim

SCENOGRAFIA: Dragoş Buhagiar

VIDEO: Andrei Cozlac

ASISTENTĂ SCENOGRAFIE: Irina Chirilă

LIMBAJ SCENIC: Wolfgang Kandler

ÎN DISTRIBUȚIE: Daniel Plier, Ali Deac, Emöke Boldizsár, Cristina Juks, Daniel Bucher

DURATA: 1H 50MIN

Fred, un scriitor ratat, și Lea, o actriță șomeră, care își umple timpul ca moderatoare a unei emisiuni radio pe net, sunt un cuplu cam fără bani, dar cu idealuri incoruptibile şi opinii artistice eminente. Într-o bună zi idila lor boemă este destrămată de apariția lui Tiger, un amic mai vechi şi o „stea în devenire” a scenei artistice din Los Angeles, prin proiectele sale de artă conceptuală. În mod surprinzător, problemele cotidiene legate de bani sau ale traiului de zi cu zi nu îl prea ating pe Tiger. Este deschis, neconvențional, însă un singur lucru nu l-ar face: nu s-ar vinde pe sine. În spiritul acestor convingeri și sub forma unui cadou îi lasă moștenire amicei sale Lea, în cazul unui deces, corpul său decorat până la refuz cu tatuaje valoroase. Destinul ne joacă mereu feste, iar ce va rămâne din idealurile lor și din prietenia ce-i lega, rămâne să aflăm… „Tattoo” este un joc priceput între adevăr și ficțiune, dar şi o piesă ce pune sub semnul întrebării idealurile și valorile fiecăruia dintre noi. Un om moare şi îşi lasă moștenire corpul prietenilor săi. Ce vor face aceștia cu el? Dar dacă corpul său este un monument artistic valoros? Cât valorează prietenia? Ce rămâne din idealurile incoruptibile şi opiniile artistice înalte când în joc este o sumă frumuşică de bani? Toate aceste întrebări care au legătură şi cu condiția ideală în artă și în lumea artistică sunt transpuse în cotidian și analizate într-o situație aparent normală. Textul celor doi autori elvețieni, Igor Bauersima și Réjane Desvignes, oferă multiple perspective poetice, ce răsar din realitate, lucru ce se potrivește perfect cu abordarea regizorului Radu Afrim care aduce un surplus de umor şi extravaganţă piesei. ,,Tattoo”, un spectacol cu un tempo acid, ce va conduce spectatorii printr-un carusel emoțional, şi în care răsturnările de situaţie vor dezvălui o lume cu o multitudine de poveşti, o lume în care totul este posibil.

CEEA CE ZIUA DATOREAZĂ NOPȚII

de Hervé Koubi

Coregrafia: Hervé Koubi

Asistent coregrafie: Guillaume Gabriel – Fayçal Hamlat

Creație muzicală: Maxime Bodson

Muzica: Hamza El Din par Kronos Quartet, Johann Sebastian Bach, muzică sufită

Aranjament: Guillaume Gabriel

Creație lumini: Lionel Buzonie

Costume: Guillaume Gabriel

Coproducție: Ballet de l'Opéra National du Rhin – Centre Chorégraphique National / Centre Chorégraphique National de Créteil et du Val de Marne – Cie Kafig / Palais des congrès de Loudéac / Centre Culturel de Vitré / Ballet Preljocaj – Centre Chorégraphique National d'Aix en Provence / Ballet Biarritz –Thierry Malandain – Centre Chorégraphique National.

Durata: 61 MIN

Ce legătură există între teritoriile în care au trăit strămoșii noștri și istoria noastră personală? Spectacolul coregrafic semnat de Hervé Koubi, născut în Franța din părinți algerieni, este răspunsul căutărilor sale. Ce que le jour doit à la nuit (Ceea ce ziua datorează nopții) este titlul unui roman semnat de Yasmina Khadra, care surprinde parcursul unui tânăr algerian, scindat în două identități – Younès și Jonas –, într-o țară care încearcă să-și câștige independența. Dând acest titlu spectacolului său, Hervé Koubi vorbește despre propria sa călătorie ca și copil al unor imigranți, în încercarea de a descoperi povestea familiei sale.

Ca într-un dialog coregrafic ce transcende granițele, spectacolul său se plasează între Orient și Occident, într-un spațiu în care muzica sufită se îngână cu cea a lui Bach. Doisprezece bărbați veniți din spațiul mediteraneean dansează pe scenă. Douăsprezece siluete își întretaie drumurile, pentru a crea prin dans tot atâtea variații posibile ale unei masculinități puternice, războinice, duioase, senzuale.