Unul dintre ultimele vehicule militare (Mașină de Luptă pentru Infanterie – MLI) fabricat în secțiile fostei fabrici de produse speciale din Mârșa este, încă, expus într-una din halele de producție ce aparțin de continuatoarea întreprinderii mârșene. Acesta este o dovadă a istoriei fascinante a fabricii, parte componentă a întreprinderii care, prin 1986, era cel mai mare angajator al județului.
Puțină lume știe sau își mai amintește că în secțiile fostei Întreprinderi Mecanice Mârșa s-au fabricat, pe lângă autocamioane, încărcătoare frontale, remorci de diferite categorii sau trailere, și diverse produse militare, destinate industriei de apărare a țării.
De fapt, istoria fostei întreprinderi de la Mârșa se leagă în primul rând de producția cu caracter militar și a început în urmă cu aproape un secol, când, în urma unor vizite și prospecțiuni efectuate în zonă de o echipă de specialiști ai armatei, s-a decis deschiderea aici a unei fabrici de armament, filială a uzinelor Skoda din fosta Cehoslovacie. Se întâmpla în anul 1939, iar producția de tuburi de muniție și încărcarea acestora cu praf de pușcă a continuat la Mârșa până după cel de-al Doilea Război Mondial.
O perioadă, întreprinderea de la Mârșa a funcționat ca și secție externă a Întreprinderii Independența din Sibiu, pentru ca mai apoi să devină o structură de sine stătătoare, o destul de lungă perioadă axându-se doar pe producția civilă, reușind să devină una dintre cele mai mari și apreciate întreprinderi de gen din întreaga țară. În anii `70 și până după mijlocul anilor `80 ai secolului trecut, Întreprinderea Mecanică Mârșa a atins apogeul dezvoltării, aici lucrând peste 12.000 de oameni, meseriași aduși din toate colțurile țării. Fără doar și poate, în acei ani uzina de la Mârșa era cel mai mare angajator al județului.
Prin 1975, la nivelul conducerii țării s-a luat decizia ca în cadrul întreprinderii din Mârșa să fie construită o capacitate de producție destinată tehnicii militare, iar în aproximativ trei ani, aici a fost ridicată „o fabrică în fabrică”, ulterior dotată cu toate cele necesare, pentru fabricarea carcaselor de tancuri și mașinilor de luptă pentru infanterie (MLI).
În 1978 a început producția prototipului de MLI
Tancul era un autovehicul militar complex, robust și cu dotări clasice unei mașini grele de luptă. Greutatea unui tanc depășea 60 de tone.
Spre deosebire de acesta, MLI-ul este o mașină cu dimensiuni mult mai mici, mai ușoară, destinată unei categorii diferite de misiuni militare, greutatea unui asemenea autovehicul fiind de 15 tone.
Carcasele de tancuri erau fabricate la Mârșa, iar la finalizarea lucrărilor, erau transportate la București, unde se făcea montajul.
Prin 1978, aici a început producția prototipului de MLI, iar până în anul 1984, au fost finalizate 15 produse de acest fel. Pentru industria de apărare din Republica Socialistă România, producția de MLI-uri de la Mârșa a fost considerată o realizare deosebită, acest prim set de produse fiind prezentat la o mare defilare organizată conducerea țării. Produsul a fost realizat integral la Mârșa, dar pentru o mare parte a componentelor erau stabilite contracte cu o sumedenie de furnizori.
În timp, pe platforma industrială din Mârșa au fost dezvoltate diverse facilități necesare susținerii producției militare, astfel că au apărut o pistă de încercare, un bazin pentru testări, un poligon unde se reglau echipamentele de tragere etc., toate acestea făcând din fabrica de aici una dintre cele mai importante structuri industriale de acest fel din întreaga țară.
Din 1984 și până în anul 1990, fabricarea de MLI-uri a continuat, numărul produselor realizate la Mârșa ajungând aproape de 200. Prin anii 1990 – 1991, producția s-a sistat, când pe „stoc” existau încă 10 produse. Dintre acestea, cele mai multe au fost casate, dar pe două s-a încercat aplicarea anumitor modernizări, această măsură fiind luată tocmai în încercarea de a salva produsul și producția. N-a fost să fie, factorii naționali decizionali de la acea vreme considerând că produsul poate fi realizat la o altă întreprindere din țară. Aceasta a fost și măsura ce a însemnat încheierea istoriei fabricării MLI-urilor la Mârșa.
Salvat de la topire, expus azi în hală
Unul dintre MLI-urile aflate pe „stoc” la momentul adoptării deciziei de renunțare la producție există și în zilele noastre, conducerea societății comerciale ce își continuă activitatea pe structura fostei fabrici de produse speciale salvându-l de la topire, preferând să-l expună într-una din halele de producție. Produsul este demilitarizat, dar, în afara componentelor speciale (muniție, de exemplu), are aproape toate dotările unei autovehicul militar similar.
După Revoluția din 1989, fabrica cu sectoare speciale pentru producția militară de la Mârșa a fost detașată de fosta Întreprindere Mecanică Mârșa. În 1991, fabrica a fost transformată în sucursală a Regiei Autonome Militare (RATMIL) București – Uzina Mecanică Mârșa, iar din 1998, Uzina Mecanică Mârșa SA a trecut în subordinea Direcției Speciale din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului. Societatea Comercială Uzina Mecanică Mârșa SA a fost privatizată în anul 2004, acțiunile fiind achiziționate de angajații de la acea vreme.
În momentul actual, producția societății are caracter exclusiv civil (confecții și structuri metalice diverse, piese pentru industria grea etc) e realizată în baza unor comenzi concrete trimise de parteneri și este destinată exportului.
Informațiile ne-au fost oferite de ing. Viorel Bucur, directorul general al SC Uzina Mecanică Mârșa SA.
Ștefania VESA
Ovidiu BOICA
Dominique BOICA
Ovidiu BOICA
Ioana DEDU
Ioana DEDU
Ovidiu BOICA
Dumitru CHISELIȚĂ
Ovidiu BOICA
Ovidiu BOICA
Ovidiu BOICA
Dumitru CHISELIȚĂ
1. In poze sint si citeva machete, altminteri, cum se spune, Mirsa a fabricat MLI, nu si tancuri.
2. Acea cifra de 12000 de angajati este exagerata. Se estima inainte de 1989 ca in 2000 sa ajunga la 10000-12000 angajati. In 1989 erau cam 8000 angajati.
Am lucrat acolo pina in 1995.
Intrebare retorica: oare, acel MLI conservat o fi cel cu care, la „revolutie” au tras in militarii de la unitatea militara vecina, considerindu-i teroristi? Din NECUNOASTEREA functionarii echipamentului de ochire rafalele erau scurte ca distanta si asta a fost, din fericire, sansa acelor militari.