Președintele României, fostul primar al Sibiului, Klaus Iohannis, declară astăzi drept avere șase proprietăți, toate în Sibiu. Adică același număr ca cel din  2015, însă detaliile diferă. Spre exemplu, la începutul primului mandat de președinte în declarația lui Klaus Iohannis  apar  celebrele imobile de pe  Bâlea, Bălcescu, Pedagogilor, casele de pe Măgura etc (identificabile după datele de achiziție și suprafețe, fiindcă legiuitorii au decis la un moment dat că adresele exacte nu se mai fac publice). În 2024 proprietatea de pe Bălcescu este deja dispărută din declarație, apare însă o moștenire a doamnei Carmen Iohannis, un apartament.

Subiectul care a ocupat zilele acestea spații ample în publicațiile românești se referă la două adrese care nu se mai află în declarațiile de avere ale președintelui României, deci afirmația că acesta ˝ a pierdut o casă˝ sau ˝încă o casă˝  este  inexactă. Realitatea este că numele  Iohannis a fost radiat din actele celor două proprietăți (Bălcescu 29 și Magheru 35 )  cu ani in urmă, dovedindu-se clar și fără drept de apel că au fost dobândite pe baza unor acte false.

Ceea ce a făcut acum Înalta Curte de Casație și Justiție a fost, de fapt, să înlăture ultimul  obstacol legal din calea recuperării banilor pe care familia Iohannis i-a încasat prin închirierea unuia dintre spații, cel pe str. N. Bălcescu nr. 29, de la parter. Litigiul cu privire la moștenitori, chiar dacă acum privea adresa Magheru 35, împiedică Statul să se înscrie drept proprietar pentru N.Bălcescu 29 și să ceară cei 260 de mii de euro pe care familia Iohannis i-a încasat drept chirii. Mai mult, același litigiu și imposibilitatea Statului de a se întabula fac ca de ani buni de zile același Stat să nu poată închiria  spațiul de pe Bălcescu 29, deci să nu poată obține bani de pe urma lui.

Sunt 24 de ani de când Tribuna a publicat primul articol cuprinzând  problemele de la adresa Bălcescu 29. Era semnat de Marius Albin Marinescu, un sibian plecat între timp din această lume căruia presa locală, dar și o bună parte dintre autorități i-au făcut o mare nedreptate judecându-l pentru felul în care spunea ce spunea și nu pentru ceea ce spunea. La momentul acela (prima parte a anului 2000),  Marinescu ocupa un spațiu în clădirea de pe Bălcescu 29, dobândit prin închiriere de la Urbana, deci tot de la Stat și a fost șocat să afle că după ce a investit pentru a-și putea desfășura activitatea (bibliotecă), urma să fie evacuat fiindcă cineva, altcineva, a devenit proprietar al întregii clădiri. Altcineva, adică Ioan Baștea, Carmen Iohannis și Georgeta Lăzurca (mama lui Carmen Iohannis).

Întreaga poveste a durat 6, respectiv 15 ani! A pus pe drumuri locatarii (cumpărători de la Statul Român ai locuințelor de pe  Magheru 35 și Bălcescu 29), i-a pus în situația disperată de a-și imagina că rămân pe drumuri, a condus la cheltuieli cu avocații deloc neglijabile și  a murdărit reputația unui funcționar public și a unui notar cunoscut în Sibiu. După acești ani, au urmat aproape alți 10 în care Statul a fost blocat  să întabuleze spațiul de pe Bălcescu 29, din cauza altor demersuri juridice.

Rise Project a detaliat într-un articol extrem de bine documentat, încă din 2015 întreaga poveste,  iar G4Media a solicitat ANAF să explice de ce nu recuperează banii de la familia prezidențială.

Informația care a dărâmat întreaga construcție juridică prin care familia Iohannis a beneficiat de chiriile de pe Bălcescu 29 (chirii care au permis, conform declarațiilor publice ale actualului președinte,  achiziția altor proprietăți) a existat și acum 24 de ani! Tribuna a scris  și pe 6 aprilie 2000 despre faptul că ... moștenitorul nu este moștenitor, deci nu avea calitatea de a lăsa, ulterior, clădiri întregi cuiva.

ICCJ a lămurit acum, definitiv, situația. Familiile Iohannis și Baștea au încasat, practic, aproximativ 16 ani chiria pentru un spațiu la care nu aveau dreptul legal. Acum Statul se poate reîntabula, iar cumpărătorii de apartamente din cele două clădiri pot dormi liniștiți.