Dacă e miercuri, vorbim despre un loc încărcat de istorie și emoție. O poveste pe care am descoperit-o pe pagina de socializare a președintei CJ Sibiu, Daniela Cîmpean.
„S-a scurs mai bine de o jumătate de secol de când locuința din lemn de stejar, îmbrăcată cu lut și acoperită cu paie, a meșterului dogar din Obârșa, județul Hunedoara, a luat calea Sibiului. Zămislită în 1800, gospodăria din Țara Zarandului este cea mai veche casă datată expusă într-un muzeu din România și, deloc întâmplător, îmbogățește zestrea culturală a celui mai mare muzeu în aer liber din Europa, amenajat în Dumbrava Sibiului.
Verdele crud al pădurii vine parcă să contrazică primăvara ce se încăpățânează să rămână rece, amintind mai degrabă de luna lui brumar. Aleile muzeului Astra șerpuiesc printre gospodăriile, bisericile și școlile strămoșilor noștri, purtând vizitatorii de-a lungul „Micii Românii” ce adună în ea priceperea, simplitatea și dorurile celor care nu mai sunt.
Din Țara Zarandului, cea udată de Crișul Alb, vine și gospodăria de dogar. „A fost adusă la muzeu în 1972 și este reprezentativă pentru această frumoasă regiune a țării, recunoscută pentru olărit și prelucrarea lemnului. De altfel, satul Obârșa era numit și „al oalelor”, întrucât aici s-au realizat produse din ceramică, printre care și celebra oală de sarmale sau tava pentru cartofi rântăluiți. Tot aici se găseau și meșteri pricepuți în prelucrarea lemnului pentru că dogarii aveau un rol-cheie în comunitate”, spune Ciprian Ștefan, managerul general al muzeului „Astra”.
Cu geamuri mici, îndreptate spre curtea în care se află atelierul și grajdul, casa pare mică în raport cu acoperișul său înalt, precum o turlă. De pe colina pe care este amplasată, pare că domină locul, „privind de sus” suratele-i aflate în vale, aduse tocmai din Bucovina.
În casă sunt două încăperi, una pentru odihnă, cealaltă pentru muncă. „Iarna se lucrau obiectele mici înăuntru. Dogarul știa să repare roțile căruțelor, să facă o tânja sau un jug, obiecte fără de care olarii nu puteau să meargă cu căruța după lut sau să ajungă la târgurile de la Ineu sau chiar de mai departe, cum ar fi Oradea”, mai arată Ciprian Ștefan.
Un ochi curios nu poate să nu se mire de simplitatea și ingeniozitatea meșterilor de odinioară. Pentru că nu-i lucru deloc simplu să ridici o casă fără sa bați un cui. „În primul rând, alegerea lemnului rotund de stejar era esențială. Apoi, se decojea și „păsărea”, adică se îmbina printr-o „mușcătură bătrânească”, fără cui, bazată pe conicitate, sau „pe strâns”, cum îi spuneau meșterii. O altă dovadă a priceperii înaintașilor noștri o găsim în felul în care acopereau casa folosind paiele. Era preferat alacul, un soi vechi de grâu, cu paie ceroase, mult mai rezistente la apă. Acestea se recoltau în snopi, iar după ce se îmblătea, adică se scoteau semințele prin baterea spicelor, paiele erau folosite pentru acoperișurile caselor și anexelor gospodărești”.
După ce mii de turiști, români sau străini i-au trecut pragul, amintindu-le de vremurile în care viața curgea domol, când olarii veneau aici să-și dreagă carele, butiile sau ciuberele, gospodăria din Obârșa își trage sufletul, având, momentan, porțile ferecate.
„Monumentul istoric va avea parte de lucrări de conservare constând, în principal, în înlocuirea acoperișului din paie. Vom folosi paie de secară, de cultură bio, recoltate manual și „îmblătate”, pe care le vom aduce din satul Lăzești, județul Alba. Apoi, doi meșteri, ultimii de acest fel, vor așeza paiele pe casă după metode tradiționale, folosind inclusiv crengi de jneapăn, pentru a fixa mai bine stratul de paie”, mai spune Ciprian Ștefan, care invită pe toți cei care au drag de identitatea culturală a poporului român să fie parte în acest proiect.
De Noaptea Muzeelor, cei veniți în Dumbrava Sibiului vor avea ocazia să savureze bucate gătite după vechi rețete românești și, dacă inima le va spune că ceea ce văd și simt merită transmis mai departe, se vor putea asigura de acest lucru printr-o donație făcută pentru reabilitarea gospodăriei din Obârșa. „Am estimat costurile la 200 mii lei, sumă pe care sperăm să o asigurăm atât din bugetul propriu, cât și din donațiile vizitatorilor. De Noaptea Muzeelor, accesul publicului este liber, iar programul variat, de la animații culturale și meșteșugărești, la ateliere gastronomice. Orice donație sau doar un gând bun, ne ajută”.
În seara de sâmbătă, „Mica Românie” va străluci din nou prin cei care vor veni să o descopere mereu diferită. Se vor țese noi amintiri, clădite pe o istorie bogată, încă vie prin cei care se încăpățânează să ne amintească de simplitatea și căldura strămoșilor noștri.
Acolo, în Pădurea Dumbrava, avem reperele unei țări mari și frumoase, unică în felul său de a fi, un muzeu care trăiește prin toți cei care îl îngrijesc sau în vizitează, fiind totodată mândră parte a județului Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!”.
Dan FRÂNCU
Ștefania Vesa
Paul NEAGU
Dan FRÂNCU
Nedeia Dicu
Nedeia Dicu
Nedeia Dicu
Dan FRÂNCU
de cel putin 4 ani harnicul gospodar – ievaluat cu nota 10 de vatafa judetului – tine acoperita aceasta casa monument cu folie de plastic. Asta desi muzeul are mesteri angajati si platiti, are stuff si experienta sa poata reface acoperisul. Dar asta e imaginea reprezentativa a muzeului guvernat de ciuma galbena – cel mai scump bilet din tara si zero implicare – carpeli cu folie de plastic si note maxime pentru “manager”