Odată cu trecerea anilor, unele amintiri se estompează, altele capătă contururi tot mai clare. Ultima întâlnire cu profesorul Ioan Rechea, director al şcolii din Loamneş vreme de câteva decenii, mi-a adus aminte de lumea de altădată a satului în care ne-am născut, de întâmplări cu iz moromeţian, din vara lui 1956 când, la festivităţile de încheiere a anului şcolar, premiantul clasei a VII-a îl felicita, în faţa întregii asistenţe, pe cel din clasa I. Se sugera, probabil, un fel de predare a ştafetei…, de la absolventul care tocmai pornea în viaţă, către ghemotocul ce obţinuse cel dintâi premiu din viaţa sa.

Mintea mea crudă nu înţelegea nimic din simbolistica momentului, dar realiza, totuşi, importanţa gestului din moment ce mi-a rămas întipărit în minte după mai bine de şase decenii şi jumătate.

Drumurile noastre, care s-au întretăiat doar pentru o clipă, s-au despărţit ca toate drumurile din adolescenţă, Ioan Rechea pornind spre oraşul de la poalele Tâmpei, care i-a facilitat o bună pregătire teoretică şi profesională, finalizată cu obţinerea diplomei de licenţă în matematică la Universitatea din Braşov.

La repartiţia ministerială a optat pentru şcoala generală Haşag din apropierea Sibiului. Începea o nouă etapă din viaţa sa – munca la catedră – unde urma să-i iniţieze pe tinerii săi elevi, cu răbdare şi pasiune, în tainele matematicii. Rezultatele n-au întârziat să apară, elevii săi obţinând locuri fruntaşe la confruntările ştiinţifice judeţene, dar şi la admiterea în liceele sibiene.

Personaj de factură haretistă, tânărul profesor de matematică face, în 1970, şi pasul următor – căsătoria – în vederea integrării totale în comunitatea locală.

Pe lângă satisfacţia rezultatelor muncii de educare şi formare a zeci de generaţii, prof. Ioan Rechea s-a implicat total în viaţa comunităţilor din comuna Loamneş (Haşag, Alămor, Armeni), iniţiind mai multe proiecte privind îmbunătăţirea condiţiilor social-economice şi spirituale ale localnicilor: introducerea apei potabile, a gazului metan şi – îndeosebi – construirea noii biserici din Loamneş. Are o pregnantă conştiinţă a valorii acestor împliniri puse în slujba comunităţilor de pe raza comunei Loamneş (unde, multă vreme a coordonat întreg procesul de educaţie şcolară) şi le percepe ca pe nişte recompense pe care viaţa i le-a oferit.

La cei 80 de ani pe care îi va împlini în 2 februarie 2022 – ziua „Întâmpinării Domnului” – profesorul Ioan Rechea (tatăl a doi copii şi bunicul câtorva nepoţi!) se simte o persoană împlinită şi afirmă dezinvolt, cu detaşarea omului atins de aripa poeziei: „În satu-n care m-am oprit/ şi am trudit ades fără măsură,/ Vă las un dar frumos şi bine cuvenit,/ Apă, căldură, lumină-n suflet/ şi câte-o picătură de cultură”.

Viaţa şi existenţa Dumneavoastră, domnule profesor, ne dovedesc, încă o dată, că Spiru Haret – fondatorul învăţământului modern românesc – a existat cu adevărat, că spiritul haretist… n-a murit, trăieşte, desigur, doar pe ici, pe colo, în lumea nepervertită a satului tradiţional.

La mulţi ani, domnule profesor!