Şi totuşi, care e problema cu grădinile de zarzavaturi din oraş?

Chiar dacă ideea aceasta a grădinilor comunitare o consider în primul rând o hipstereală, nu îi pot nega latura practică şi chiar… frumoasă. Adică înţelegi, în vestul ăla care este tot timpul invocat de către cei care sincer sau doar propagandistic (mai ales propagandistic) vor „o ţară ca afară”, se poate aşa ceva. De ce nu şi aici, unde tot ne pretindem că suntem mai occidentali decât alţii?

Grădinile comunitare sunt (dacă greşesc rog a fi contrazis) fix ceea ce înţelegi că ar fi: locuri pe domeniul public unde omul vine şi dă cu sapa, pune seminţe, udă, pliveşte, iar dacă ţine neapărat, atunci când vine vremea, adună mini-recolta aia de ce-o fi pus.

Grădini ne-comunitare sunt peste tot pe la marginea Sibiului, chiar pe domeniul public, şi periodic sunt luate la ochi de autorităţi, când au ei proiecte din acelea cu multe betoane şi asfalturi. Că nu sunt estetice, că hâr că mâr, că strică peisajul acela care fără ele ar fi ceva de vis, sau alte chestii uneori chiar credibile. Adică înţelegi, vreme de ZECI de ani, pâmântul ăla public nu a interesat pe nimeni de şi-a făcut şi cetăţeanul de la bloc o grădină, a mai plantat una-alta care mai dă ceva vegetaţie oraşului ăstuia unfriendly cu plantele (vezi reabilitările din Hipodrom şi Ştrand) şi dintr-o dată hopa, gata, ne amintim că pământul ăla roditor nu e al tău nene, aşa că vira de acolo, că facem ceva mult mai evrde decât legumele tale, să zicem o pistă de biciclete ca la Cireşica (apropo, e gata pista aia? Nu, nu vreau răspuns, îl ştiu). Au găsit oamenii liber, nu le-a zis nimeni nimic şi au pus pământul la treabă. Ce-i rău în asta?

Observ că tot oficial, în materie de grădini urbane, se vorbeşte cam la modul peiorativ. Adică vezi matale, ditamai Hermannstadt-ul cel smart să aibă locuri unde încă se mai cultivă un strat de ceapă, varză, roşii salată sau fasole? Când oficial se recunoaşte că „nu ar fi cea mai bună soluţie să ne întoarcem la zarzavaturi” şi chiar ne lăudăm că s-au desfiinţat grădinile „odată cu reabilitarea unor cartiere”?

Ute că da. Grădinile comunitare sunt OK, şi ar fi super OK dacă lumea s-ar mobiliza să facă treabă în loc să frece ecranul smartphoneului. Bun, mai rămâne problema că, dacă grădinile acelea sunt funcţionale şi dau rezultate, automat se va fura din ele grupa mare, că aşa e la noi în oraşul lui valorile europene. Dar măcar ar exista aşa ceva în compensaţie cu pieţele de cartier care deşi este primăvară, se ambiţionează să fie pustii.

Chiar nu pricep ostilitatea aceasta cu target pe grădini, mai ales acum, când eşti ameninţat cu crize peste crize, când preţurile sar de la o săptămână la alta, inclusiv la alimente. A, da, e mai fain un gazon sec, tuns periodic ca nu cumva să se dezvolte vreo floare acolo, plin de gunoaie pentru că e loc pentru gunoaie. E mai fain betoane şi dale înierbate care să depoziteze şi ele gunoaie. Sincer, prefer o grădină de zarzavaturi chiar pe domeniul public, decât ce secături vegetale sunt acum prin faţa blocurilor.

Observ că nici grădinile particulare, acelea ale copilăriei, nu mai sunt la mare căutare. Casele cu flori în faţă şi grădină în spate au devenit un fel de tentative de vile, cu pavaj de biscuiţi în faţă şi pavaj de biscuiţi în spate, ca să te poţi plânge vara de încălzirea globală. Straturile de legume au dispărut pentru că na, omul a devenit domn, nu mai e un ţărănoi care să îşi strice bicepşii făcuţi la sală prin mânuirea sapei, greblei şi cazmalei, iar noua stăpâna casei riscă să-şi bulească unghiile făcute cu gel dacă ar smulge buruiana de pe straturi. Mai are lumea chef de grădinărit? Nu prea deşi e plin de „utilaje” pentru aşa ceva prin cataloage.

Dar totuşi, să revenim. Care e problema cu grădinile de legume din oraşe?