Semnal: "Rapsodia" (nr. 214, iunie 2022, anul XVIIl)

Cu oarecare întârziere, am primit revista "Rapsodia", a Cenaclului literar Radu Theodoru, de pe lângă Cercul Militar Sibiu. Ca de obicei, are… de toate pentru toţi, scrieri ale membrilor cenaclului, dar şi ale unor cola­boratori din ţară şi străinătate.

Secţiunea de poezie este reprezentată de: Ioan Topârceanu, Valeria Paştiu-Guşeilă, George Filip, Marcel Miron, Vasile Morar, Victor Albu, Lörinczi Francisc-Mihai, Nicolae Munteanu, Ioan G. Stopiţa, Katy Şerban, Costel Simedrea, Aurel Domide-Sănţanu, Maria Cleopatra Stoicescu, Vasile Cucu, Alina Ştefănescu, Lucia Steffens, Ioan Friciu, Rodica Nicolae, Adelina-Sonia Mărginean.

Nefiind critic literar "atestat", îi las pe cititori să spună ce le place şi ce nu la versurile publicate în acest număr al revistei. Dacă trecem la celelalte secţiuni, îmi permit să vă recomand, conform gustului meu, doar selectiv câteva titluri: Cabinet de lectură. Ovidiu Repede, poetul (Romulus Guga), Cronicile de după amiază, loan Friciu-Rubaiate (Mihai Posada), Visând la ce-a fost şi privind la ce este (Elena Olaru Miron), Enigme în viaţa poetului. Iubiri, amoruri, muze (Mihai Batog Bujeniţă), Sufletele (Adriana Chebac), Taţa Catrina (Nicolae Tudor), Întâlnire voievodală la Braşov (Andrei Breabăn), Marin Sorescu – mesager cultural în lume (Ada Stuparu), Fecioara (Rodica Nicolae).

În acest număr am remarcat multă "umplutură”, cu articole "de casă" şi festivisme "de serviciu". E nevoie şi de acestea din când în când, dar să nu devină obişnuinţă. Sigur, toţi încercăm să ne promovăm colaboratorii şi prietenii, dar ar fi bine să nu devenim slugile lor sentimentale.

P.S. Am toată stima pentru patriotul militar Radu Theodoru (am scris de câteva ori despre personalitatea lui), dar rămân la părerea că, omul fiind în viaţă, să nu-i facem mausoleu. Apropo de precizarea lui Stopiţa pentru "cei care nu au înţeles încă de ce cenaclul li­terar de pe lângă(?) Cercul Militar din Sibiu poartă numele generalului şi marelui scriitor Radu Theodoru". Prin anologie, de ce Teatrul sibian nu poartă numele marelui regizor, filozof şi poet Radu Stanca decât în vorbe? Iar acesta e plecat în lumea drepţilor…