Semnal editorial: "Nu-ţi mai ascunde chipul printre pagini”

Revenind pentru câteva zile acasă (cred, totuşi, că Sibiul este cel mai "acasă"), Walter Johrend mi-a dăruit o carte, cât o rază de lumină într-un hău de întuneric,  cum a fost acest început de an pentru mine. Se numeşte "Caran­tina”, Editura Armanis 2021 şi, după cum îşi poate da seama oricine, a fost scri­să în perioada când viru­sul Covid 19 ne-a obligat, volens nolens, să stăm în izolare, speriaţi de pan­demia care a înfricoşat o lume întreagă. În caran­tină, fiecare om a încercat să-şi mobileze timpul după cum s-a priceput, iar Walter Joh­rend a făcut ce ştie mai bine: a scris, vorba lui Silviu Guga din pream­bulul volumului: "Poezia e ca o salvare în carantină, poate de aceea poetul aflat în carantină nu-şi deplânge soarta de izolat, nu cade în mrejele singu­rătăţii aducătoare de depresie, nu relatează nicio stare frisonantă. Walter Johrend şi în acest jurnal poetic din caran­tină, reală sau închipuită, este cel pe care îl ştim, mult mai sincer în poezie decât în alte contexte (…)".

Volumul este structurat pe, hai să zic, trei capitole: Covid, Anticovid, Post­covid, fără să-mi dau sea­ma eu, ca fidel cititor, de ce criterii s-a folosit în gruparea poemelor. Tot Silviu Guga mă scuteşte de "inventarierea" aces­tora: "Poemele sunt "cla­sificate" în trei cicluri, Covid (cu 59 de poeme), Anticovid (cu 27 de poeme) şi Postcovid (cu 4 poeme)".

Fără a deveni manierist, Walter Johrend şi-a conservat stilul, verva debordantă, metafora insolită, cu observaţia că a folosit mai rar forma clasică a versurilor cu rimă, iar titlurile sunt savuroase: Arici nespo­vediţi, Fără mască şi nevaccinată, Am negociat cu Dumnezeu, Te botez Rasputin, Prezervative tricolore, Mere pline de viermi fericiţi, Clavicule şi omoplaţi…

Spre exemplificare, vă reproduc două din mul­tele poezii care mi-au plăcut: "Ţin să vă anunţ/că mai sunt printre vii,/deşi nu mai trec pe la terasă,/să dau veteranilor bineţe/şi Alinei de gândit, /privitor la starea ei de muză/plutind printre me­se/ca un virus rotund şi însărcinat./Mă reţine vecina de gard,/văduva italiancă cu chef de taclale/în coliba ei dotată cu pat de campanie/pen­tru orice eventualitate…" (Covid IX: Vecina de gard) şi: "Nu-ţi mai ascunde chipul printre pagini/cu mucigai lăţit peste ima­gini/cum peste buze pete de rugină:/de fiecare dată când duci lipsă/de umbra lunii, toată în eclipsă,/ascunde-te-ntr-a mea şi fă lumină" (Anti­covid XX: Umbra lunii).

Şi-am să închei cu una dintre concluziile lui Silviu Guga, critic literar "de meserie", nu ca mine, un simplu cititor impre­sionist: "Carantina e nu numai o carte în plus în palmaresul activităţii poetului, ci şi o reuşită în construirea unei efigii de poet demn de luat în seamă". Subscriu.