Scribul de marţi: Creionul de tâmplar (varianta Yalta – 3)

Cu un creion de tâmplar s-a desenat, de fapt s-a trasat, unicul sens al rindelei comuniste pe harta Europei de est, înainte de sfârşitul  – nici acum desăvârşit – al celui de-al  doilea Război Mondial. S-a întâmplat la Yalta, când creionul de tâmplar era, cu amabilitate cobeligerantă, folosit de Churchill şi Stalin, până s-a convenit despre sferele de influenţă şi frontierelor avansate spre centrul Europei – prin redesenarea şi configurarea ideologică a viitoarelor ţări-satelit ale URSS.

S-a întâmplat la Yalta, în "poza" cu trabucul molfăit şi pe sub mustaţa viguroasă a gazdei din Crimeea sovietică. Momentul este deja uitat (sau arhivat?), într-o istorie contemporană surprinzător de imorală, prin ciclicitatea ei presată şi uniformizată într-o variantă de compromis: din 1947 şi pe "parcursul" războiului rece, cu momente hilare sau falsificate declarativ şi hazlii politice, şi care au menţinut o stare de neîncredere reciprocă. De atunci, totul este redesenat şi rindeluit politic, operaţional sau de neînţeles, până acum, când trecutul este o variantă de succes, prin imitaţie sovietizată.

După 1975 a fost (complet compromis) momentul Yalta – 2, despre care nicio variantă de înţelegere între NATO şi CAER nu putea suplimenta dialogul dintre SUA şi URSS. Cineva a propus o variantă: ne facem că existăm, dar gânditorul acestei fraze nu este cunoscut, dinafara "filozofiei socialismului" reconfigurat prin gândirea forţei, ca un exerciţiu de manevră şantajistă. Proiectele frontierelor sunt deja creionate şi se interpretează, prin adăugiri comprimate stilistic, gramatica politică din discursurile variantelor de manervră: un fel de Yalta – 3, eşuată în cortul de campanie instalat în biroul sigilat, pe dinăuntru, de unde Putin creionează expansiunea "spaţiului" vital al Rusiei reconfigurate.

                                 ***

Cât pare de ameninţătoare Rusia (câteodată i se permite), nu-şi poate perimte declanşarea unui război clasic şi nici lui Putin-reales preşedinte până în 2034 – nu-i trece vreo putinţă atomică prin inspiraţia de tip naţionalist-sovietizată: ar fi linşat politic, fără reproşuri şi remuşcări de oligarhii care îl susţin dar nu acceptă extinderea conflictului prin diminuarea puterii financiare. Costurile invaziei în Ucraina şi sancţiunile dure ale UE şi SUA nu intră în calcularea "profitului" ocazionat, dar incert, devalorizat prin extinderea, de durată şi fără siguranţă a unui conflict fără bonus imediat: Afganistanul a demonstrat eşuarea aptitudinilor intervenţioniste, în momentul când Kremlinul nu a mai fost listat la Bursa de inspiraţie post-sovietică. Suveica poate lucra în Kazahstan şi se învârte prin Belarus, şi se aplică oriunde se credea că "statele independente" lâncezesc la umbra Comunităţii impuse prin absorţie.      

                                      ***

Creionul de tâmplar nu s-a tocit. Jarul din vârful trabucului şi mustaţa diabolissimă continuă să existe şi vor influenţa generaţii fără memorie, retrase în poza de grup statuar dintr-o istorie  tristă – care îşi confirmă variantele prezentului invadat de trecutul nostalgic.