A mai trecut o cutremurare, urgent "evaluată" prin expertizări televizate, pe scara disconfortului dintre zgâlţâirea de moment şi previziunea geologică şi politică din viitor (alegerile, de ambe-experimente, parlamentare şi prezidenţiale). Viitorul, fără imaginaţie catastrofală, nu se consolidează între zidurile fisurate ale guvernelor "de umplutură", între previziuni mereu acceptate. Cum să consolidezi o umbră între două ziduri strâmbe? Din ce parte se vede răsăritul, la etajul 11, din moment ce, la parter, se adună molozul din cerul cu apusul prevestit?

Cum să nu te cutremuri, în aşteptarea şi, apoi, în desfăşurarea imprevizibilului? Ca o măsură de prevedere (sau premoniţie), avem şansa indiferenţei pe scara involutivă a darwinismului politic. Cum să nu se cutremure o idee despre ceea ce nu ştim cum şi când se termină începutul? Sau doar aşa ne permitem, până cât-şi-când se poate, încă, dar nu recunoaştem până unde ne permitem să ne lipim de zidurile memoriei, unde nimic nu se înnoieşte prin vopsirea uitării, cu obrăznicie. Sau doar aşa se lipeşte încă o bulină (fie şi pătrăţoasă) pe orice se oferă, se cumpără, se transformă şi se "licitează" prin revenire la preţul iniţial al molozului, pe care l-am bătătorit sub preş, din patru în patru ani.

Urmează să lipim încă o bulină pe interiorul lentilei de unde ne priveşte o catastrofă (sau nu ne priveşte) şi de ce ne-ar interesa? Aplatizată sau în relief, aceeaşi bulină o revopsim şi o lipim pe meterezele uitării, ca un sigiliu retopit şi de urgenţă răcit, înainte să-şi confirme secretele. Ce secret are guvernul şi unde-l ascunde coaliţia, când e vorba de moarte, speranţă şi inspiraţie, şi ce le mai trebuie? Cu bulina între sprâncene, toţi mimează catastrofe şi se plictisesc dacă nu se năruie vreun pod, dacă nu se fisurează un baraj şi dacă nu creşte riscul de ţară experimentală.

Orice guvern, indiferent de "culoare", e daltonist când trebuie să aleagă o bulină pentru protejarea încrederii naţionale. Cu sau fără guvern, protecţia prin bulină e doar "bulimie" politicianistă, din moment ce evaluarea clădirilor cu risc va începe urgent, se spune într-un proiect de lege: "această procedură trebuie începută la 1 ianuarie 2024 şi finalizată până la 1 iunie 2025". Deci, urgent şi cu aplicaţie, şi mai vedem! Între timp, vor mai cădea guverne şi alte coaliţii îşi vor fisura temeliile, şi se va aşterne încă o uitare, pe care, evident, tiresc şi iremediabil se va vopsi şi relipi, încă o bulină roşie.

Ne sunt estetizate spaimele prin premoniţiile dintre şi între seisme, şi urcăm spre agonie, îmboldiţi pe scara Richter…