Scribul de marţi: A doua Coaliţie (aceeaşi variantă)

Prima Coaliţie guvernamentală a devenit a doua variantă, căreia îi sunt loiali aceiaşi co-proprietari licitatori (deci, fals dezinteresaţi), şi aproape toţi se cred participanţi invariabili prin intenţii, şi câteodată experimentali. Alegerile "mari" şi "mici" din anul viitor comprimă deja timpul fără rezonanţă de perspectivă, fiind doar încă o amărăciune conjuncturală. Totdeauna, vinovaţii sunt executaţi, după formele şi variantele  ideologizate. (De pildă, Lucreţiu Pătrăşcanu a fost victimizat politic şi executat în temeiul sistemului creat de el  însuşi, sau -dacă ne mai amintim-varianta avocatului părintelui Stăniloae, care le-a spus membrilor familiei că nu e grav: "E nevinovat. O să ia cinci ani"…). Efectele s-au estompat, dar şi-au multiplicat variantele, prin ilaritate reală, aşa cum s-a întâmplat în cele două "variante" istorice şi morale prin care am încercat doar să reamintesc că nimic nu poate scăpa, dacă există coaliţie în aceeaşi variantă.

Contează cine te acompaniază şi cât te susţine, în funcţie de o "veşnică" participaţie politizantă, până ce nimeni nu mai este adaptabil, sau nu mai are memorie loială. Sau, până se contrazice, pentru o perioadă nedeterminată. Se porneşte de la premisa că nu s-a "lucrat" la gramajul protejării reciproce. La ceas de balans neechilibrat, cea mai la îndemână variantă e încă o coaliţie, în numele patriotismului prin rotaţie.

Mereu- în sensul că nu chiar dintotdeauna-au existat variabile ale adaptabilităţilor naţionalizate în fazele incipiente din varianta la care s-a renunţat, în contra evidenţelor. Chiar viabile, dacă socotim că nu există viitor pe termen scurt, din moment ce ne-am lungit trecutul dincolo de ce ne-am propus să fim, sau cum să "coalizăm" în varianta de rezervă guvernamentală: reciclarea primei variante s-ar putea să plafoneze (să falimenteze) ceea ce a mai rămas de redefinit. Se revine la ce a fost-conjunctural, dar fără siguranţă sau convingere amiabilă-poate nici nu se propune, dar presupun că cele două execuţii de care nu voi uita şi, care au devenit "variante" de principiu, nu există în afara convingerii prin contaminarea legalităţii. Putem specula, dar cei "executaţi" nu şi-au găsit liniştea nici după variantele coaliţiilor învechite, redistribuite şi acceptate, nici nu se încearcă încă o variantă, din moment ce este osificată gândirea, din patru în patru ani. Nici nu cred că se poate justifica orice coaliţie, fie că este sau doar repetitivă se susţine.

Între două guverne plictisite, nici norocul nu are sens, dacă uităm că totul este adaptabil şi te ocoleşte, invers, dinspre partea de unde nici nu te poţi defini. Şi ei (adică noi, de unde s-au extras variantele) au devenit şi s-au maturat, în timp, sub forma coalizării inversate, dar nu aceeaşi. Vom constata că nu ştim să ne repetăm, atunci când ne-am blocat într-o coliziune dintre două variante. Într-una şi în cealaltă e doar posibil, dar nu se poate ocoli: orice guvern e acelaşi pătrat "încercuit" pe dinăuntru şi "capitonat" pe dinafară…