Cuvântul Părintelui Arsenie: „Va veni pentru fiecare ceasul lui Toma, când Iisus ne v-a chema pe toţi  să-I pipăim rănile pe care I le-am făcut fiecare de-a lungul veacului. Dar atunci va fi prea târziu. Răspunsul lui Toma noi nu-l vom mai putea da, pentru că trebuia să îl dăm aici în viaţa aceasta.”
În multe zone din țara noastră săptămâna aceasta se Prăznuiesc Paștele blajinilor – a celor adormiți, care nu mai fac rău. Se fac pomeniri la mormintele lor și se sfințesc ouă roșii, caș și fripturii din miel. Se împart cu pahare de vin ca să le fie de pomenire. Acest obicei nu l-am aflat în zona noastră deși har Domnului suntem crescători de oi. Spre deosebire de tatăl meu, Nicolae preotul care ducea el la biserică în ziua de Paște și le sfințea, eu nu m-am învrednicit să îi urmez exemplul. Poate și din acest motiv nici creștinii din jurul meu nu aduc aceste trinoase pentru pomenirea celor adormiți. 
Săptămâna aceasta este binecuvântată atât de cererea lui Toma apostolul de a pipăi rănile Domnului ca să creadă că a înviat din morți dar mai ales de cuvintele lui Iisus: “Adu degetul tău și pune-l în coasta mea și nu fii necredincios ci credincios.” Iar Toma a răspuns: Domnul meu și Dumnezeul meu. Evangheliști nu ne explică dacă Toma a atins trupul lui Iisus înviat sau nu la atins. Dacă mergem și ne amintim că la mormânt a fost o lumină Dumnezeiască ce i-a orbit pe soldații ce păzeau precum și că îngerii erau îmbrăcați într-o lumină albă ca zăpada, atunci putem spune că nimeni nu s-a mai atins de Trupul Domnului preamărit prin înviere. Deci nici Toma nu l-a atins pe Iisus, ci a crezut imediat când i-a recunoscut glasul. Era dumnezeirea unită omenitatea, Unirea ipostatică, în ipostasul Fiului care s-a născut înainte de veci din Tatăl și în timp, la împlinirea vremurilor din Fecioara Maria. Una din urmările Unirii ipostatice este îndumnezeirea naturii omenești în Iisus Hristos. Dar nu numai în Iisus Hristos ci și în oamenii care s-au botezat, în credința creștină și au devenit sfinți prin viața lor de fapte bune. Harul ca energie necreată deosebită de natură dumnezeiască dar neseparată lucra în Iisus acoperit până la înviere, dar după înviere lucrează descoperit în oameni. Această lucrare Marii părinți ai Biserici fie din Răsărit fie din Apus o numesc Theosis – îndumnezeire (deification, în franceză și engleză) am mai vorbit despre acestea dar este de folos să repetăm. Anul acesta este dedicat: „rugăciunii și luminii, la sfinții Simeon Noul Teolog (sec. X), Grigorie Palama (1296-1359), ajuns Arhiepiscopul Tesalonicului și Paisie de la Neamț (1722-1794).” Câteva cuvinte despre Sfântul Paisie: s-a născut în Ucraina cu numele de familie Velicikovski și a fost botezat Piotr. Era al 11 copil în familia preotului Ivan și preotesei Irina, în orașul Poltava. De mic a vrut să se călugărească. Așa a fĂcut, deși în zona Kievului era marea Lavra Pecerska, unde și astăzi se păstrează în subsolurile ca niște catacombe peste 400 moaște de sfinții, el a venit în Moldova auzind de un călugăr Vasile de la Poiana Mărului în Vrancea, aici a învățat toată rânduiala sihaștrilor. A plecat la Muntele Athos unde a învățat grecește foarte bine în incinta Mănăstirii Sfântul Ilie a ucrainienilor și rușilor, apoi la Protaton în apropriere de capitala Athosului Careia. Aici a început să traducă din scrierile Sfinților Părinți. În jurul lui s-au adunat mulțime de monahi de diferite nații. Cu ei a revenit în Moldova. Fiind cunoscut ca bun traducător, a primit loc de muncă și de rugăciune la Mânăstirea Neamț. Aici a pornit împreună cu obștea o activitate de traducere și apoi de tipărire a scrierilor sfinte. A dus o viață de sfânt. S-a sfârșit și este îngropat la Mânăstirea Neamț. Sunt sute de manuscrise și de tipărituri atât în biblioteca Mânăstirii Neamț, în biblioteca Sfântului Sinod de la Mânăstirea Antim precum și în Biblioteca Academiei Române. Este canonizat în 1982 la Schitul Sfântului Ilie de pe Muntele Athos. Noi îl sărbătorim pe 15 Noiembrie. Vom vorbi despre el atunci mai pe larg. 
Întorcându-ne la Sfântul Apostol Toma: Înaltul Andrei Mitropolitul din Cluj a mărturisit ce i-a spus un copil de 7 ani: “Eu îl iubesc pe Toma pentru ca l-a atins pe Domnul Hristos. Dar eu nu pot să îl ating.” Desigur că Mitropolitul a comentat această credință a copiilor făcând o comparație cu credința noastră a adulților. În ciuda faptului că în poporul român s-a creat vorba : Toma necredinciosul, totuși sunt mulți români, nu foarte mulți cu numele Toma. Le urăm toate cele bune și să ceară cea ce a cerut Toma Apostolul, să îl atingă pe Hristos. 
Dar să vorbim și despre Sfintele din săptămâna aceasta:  Ziua întâi, Sfânta Tamara, împărăteasa creștină a Georgiei. Georgia sau Iviria a fost încreștinată de împărăteasa Nina care a primit mirul credinței de la Constantinopol în jurul anului 400. Era o tradiție deja ca și femeile să conducă poporul Georgian. Sfânta Tamara a devenit împărăteasă la vârsta de 24 ani, era dăruită cu mare frumusețe și înțelepciune dar și cu multă credință și evlavie, din propria avere a zidit azile și spitale. A întemeiat multe mânăstiri unde erau și școli. În războaiele pe care le-a purtat avea steagul de luptă cu icoana Sfântului Mihail. Aceasta venea cu oscile îngerești și luptau alături în chip minunat. A murit în timp ce se ruga. După săvârșirea sa se făceau multe minuni la mormântul ei.  În 2 ale lunii Sfânta Zoii (în greacă însemnând viață); ziua a 4- Sfânta Muceniță Pelaghia Fecioara; mai ales în Maramureș sunt botezate cu numele Pălăguța fetițele românilor; Ziua a 5- Sfânta Mare Muceniță Irina. Tatăl ei a ținut-o închisă împreună cu 13 fecioare frumoase într-un turn, așezând în încăpere statuile de aur ale idolilor. A pus învățător pe Apelian, un bătrân înțelept dar care pe ascuns era creștin, el le-a botezat. Aflând că e creștină prefectul cetății a legat-o și a pus-o să se lepede de credința creștină. Sfânta Fecioară a fost răpită în chip minunat de îngeri și lăsată jos în Efes, aici a propăvăduit pe Hristos. Iar a fost prinsă și supusă la chinuri. A murit în Efes fără să ii se taie capul în ziua de 5 Mai. 
Avem și câțiva sfinți, printre care: Cuviosul Irodion de la Lainici, în defileul Jiului. El a trăit mai întâi la Cernica pe vremea Sfântului Calinic. Era neîntrecut în ascultarea monahală. Așa încât Sfântul Calinic pe când era episcop la Râmnicul Vâlcea l-a trimis la Schitul Lainic. Acolo a dezvoltat Cuviosul obște monahală deosebită. A fost duhovnic și preot căutat de românii din multe zone ale țării, vreme de 50 de ani. Trece la Domnul chiar în pragul anului 1900. În 1929 i-au dezgropat mormântul și l-au găsit neputrezit pe Irodion. Dar în chip minunat episcopul Râmnicului a primit poruncă de sus ca să fie din nou îngropat. Irodion multă vreme nu s-a mai știut unde este mormânul. Dar în 2009 au fost descoperite moaștele Cuviosului Irodion și așezate spre închinare în Biserica Mânăstirii Lainici. Tot în 3 avem pe Cuviosul Teodosie, egumenul Mânăstirii Pecersca. A fost al doilea mare luminator într-un credință a rușilor și ucrainienilor după Marele Nicon, când vorbim de Rusia Kieveană. Făcea multe minuni fiind în viață. Apoi în ziua a 5- îl pomenim pe Sfântul Mucenic Efrem cel Nou din Tesalia Greciei. S-a născut în 1834, la 14 ani s-a călugărit apoi la 30 de ani a devenit preot. A petrecut într-o mânăstire din munții 27 de ani. Dar au venit turcii și au distrus totul omorând călugării. Sfântul Efrem care trăia într-o peșteră a fost prins în 14 septembrie în 1424 și supus la chinuri ca să se lepede de Cristos. I se promitea că va fi lăsat în viață dacă se face credincios mahomedan. Voiau însă ca pe Mucenic să îl ucidă chiar în ziua învierii. În Marția luminată l-au atârnat cu capul în jos într-un dud și așa s-a sfârșit Efrem. În anul 1950 i-au fost descoperite moaștele în chip minunat. De atunci săvârșește multe minuni, în special tămăduiește boala cancerului. Sfântul Efrem cel Nou este mult cinstit și de credincioșii români. Icoanele lui sunt răspândite pentru a fi cinstite cu evlavie. Îi avem și noi în Rășinari icoana Sfântului Efrem, pe care o sărutăm cu evlavie și ne rugăm sfântului. Nu îi uităm nici pe sfinții din ziua a 6: Iov, Varvar ostașul, Varvar tâlharul pocăit, Cuviosul Iov de la izvoarele Nistrului. Acesta a trăit în vreme ce Ucraina de Vest era ocupată de Polonia catolică. Iov a organizat Mânăstirea Pociaev care a devenit bastion al ortodoxiei. A plecat la Domnul în 1561 după ce a săvârșit ultima liturghie. Avea peste 100 de ani. Este mult folositor creștinilor. În 7 îl pomenim pe Sfântul Mucenic Achachie din Capadocia. Acesta a murit în vremea împăratului Maximian. Pentru că era cetățean roman și sutaș în armată i s-a tăiat capul cu sabia. Tot în această zi Cuviosul Nil de la Lacul Alb din Nordul Rusiei. În 1503 și 1940 Sfântul Nil a apărat ortodoxia în fața ereticilor care se răspândeau în acele teritorii. A murit în 1508 în ziua de 7 Mai. Viața lui și scrierile au avut o mare influență asupra Sfântului Paisie de la Neamț. Să ne rugăm Sfintelor și Sfinților pentru pacea din teritoriile cuprinse de războiul dintre frații rușii și ucrainienii.