Cuvântul Părintelui Arsenie: "Prietenul vameşilor şi păcătoşilor, Iisus. Vameşii vremii de atunci şi vameşii vremii noastre în aceleaşi ape necurate sunt, nu se satură nici de-ar fi înghiţit lumea toată, pentru că nu lumea aceasta este lumea noastră, de vreme ce noi de la Dumnezeu am venit  în lume, nu vom avea odihna sufletului nostru până ce iarăşi la Dumnezeu ne-am întoarce, izvorul vieţii noastre.  Dumnezeu este dorul şi foamea noastră. Dorul lui Dumnezeu după cel mai mare păcătos  este mai mare decât dorul celui mai mare Sfânt după Dumnezeu". Dar între rugăciunea făţarnică a fariseului şi rugăciunea smerită a vameşului, ce zicea umilit: "Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!".
Am intrat cu Duminica Vameşului şi a Fariseului într-o nouă perioadă liturgică, numită cea a Triodului, după cartea "Triod" în care se cuprind toate slujbele ce ne duc spre ziua Învierii Domnului. Duminica 12 februarie a intrat în săptămâna primă dinaintea Postului Mare, cea a Vameşului şi a Fariseului. Vor urma două săptămâni şi apoi începem Postul Paştilor de 40 de zile.
Dintre Sfinţii din această săptămână amintim: Patriarhul Florian Constantinopolului, bătut şi exilat din scaun de către ereticii ce nu voiau să accepte că în Persoana lui Hristos sunt două naturi, două voinţe şi două lucrări. Moare în anul 449. Către Florian a scris din Roma, Tomosul hristologic Papa Leon cel Mare, a cărui formulare hristologică – Două naturi unite în Persoana lui Hristos – a fost preluată şi introdusă în Dogma Unirii Ipostatice (persoană este în greacă postas). Leon l-a întâmpinat în sfintele veşminte pe Atilla al primilor şi l-a înduplecat cu daruri şi vorbe blânde să nu dea pradă armatelor lui Roma.
A murit în anul 461.
Trebuie să-i amintim şi pe cei doi Teodori, foşti generali în armata romană, care au fost omorâţi pentru credinţa lor în Iisus Hristos.
În 17 februarie îl avem pe Teodor Tiron, era de neam sirian, din Cetatea Amasia. Armatele romane erau conduse de un general pornit contra creştinilor, pe nume Vringa. Acesta a ordonat ca toţi ostaşii să jertfească idolilor păgâni. Mulţi au mărturisit că sunt creştini şi au refuzat. În fruntea lor şi-a mărturisit credinţa creştină şi Teodor. În ciuda faptului că era comandant de legiune romană, a fost supus la chinuri şi aruncat în temniţă. Aici a venit din cer în realitate însuşi Iisus Hristos care l-a îndemnat să nu bea din cele ale idolilor pentru că El îi va da o altă mâncare în Împărăţia sa. Au venit cete de îngeri care cântau minunat şi erau îmbrăcaţi în haine albe strălucitoare. Toţi care erau în temniţe au văzut această minune. Creştinii s-au încurajat, iar unii dintre ostaşi au cerut să fie botezaţi creştini. Au vrut să-l pironească pe butuci în semn de batjocură la adresa lui Hristos. Dar Teodor i-a oprit, ei l-au ascultat pentru că era cu grad mare. Atunci au ridicat un rug şi i-au dat foc urmând să-l arunce pe Teodor, dar el le-a
luat-o înainte şi a intrat cu curaj în foc. Focul ca prin minune a luat forma unei flăcări de lumânare şi nu a ars trupul sfântului. Mulţi au strigat că cred în Hristos. O femeie bogată pe nume Eusebia s-a încreştinat îndată, apoi a cumpărat cu bani grei trupul Sfântului nears şi l-a dus la Regiunea Evhaita unde l-a îngropat, iar când s-au domolit persecuţiile a ridicat o biserică în cinstea lui Teodor.
Multe minuni a făcut Sfântul în toate timpurile arătându-se celor credincioşi aievea. În vremea Împăratului Iulian Apostatu, cel care s-a lepădat de credinţa creştină şi-a reluat persecuţiile, Sfântul s-a arătat Episcopului din Constantinopol. Din porunca Împăratului s-au aruncat cărnuri şi sânge care au fost jertfite idolilor peste alimentele din pieţe. Creştinii nu aveau ce mânca, atunci Teodor l-a învăţat pe Episcop să fiarbă grâu cu miere şi să le dea de mâncare "colivă".
Sfinte Teodor, roagă-te pentru noi!