Săptămâna a patra a anului 2022

"A doua primejdie: În osândirea de-aproapelui alunecă toţi cei ce nu iartă; toţi iubitorii de sine; toţi cei ce se îndreptăţesc pe sine înaintea lui Dumnezeu. Aceştia nu se pot pocăi de păcatele lor şi se îndrăcesc la minte şi cad din Duhul lui Dumnezeu într-un duh potrivnic, despre care scrie că nu vor avea iertare în veacul veacului. Dracii n-au iertare, iar cine dintre oameni nu iartă va avea plată cu dânşii."
Aici Părintele Arsenie dădea un exemplu din viaţa Sfântului Antonie, despre care am scris deja. "Doi diavoli – zicea Părintele Arsenie, se întrebau dacă Dumnezeu poate să-i ierte de se vor pocăi. Unul i-a zis celuilalt: Voieşti să mergi cu mine la Antonie care nu se teme de noi şi să-l întrebăm pe acesta. Celălalt a zis: Mergi tu, frate, dar fereşte-te fiindcă bătrânul este înainte văzător şi va cunoaşte ispitirea ta şi nu va voi să-L întrebe pe Dumnezeu. Atunci diavolul şi-a luat chip de om şi a mers la Antonie şi a început a plânge şi a se tângui. Antonie l-a întrebat: De ce plângi aşa, frate? Că îmi sfărâmi sufletul cu durerea ta. Diavolul a zis: Eu, Sfinte Părinte, nu sunt om, ci diavol pentru mulţimea fărădelegilor mele. Bătrânul l-a întrebat: Ce voieşti să-ţi fac ţie frate? (Pentru că socotea cuviosul că pentru multa sa smerenie se numeşte pe sine drac). Şi i-a zis diavolul: Vreau să te rogi lui Dumnezeu ca să-ţi arate ţie dacă va primi pe diavolul care se pocăieşte sau nu-i mai trebuieşte Lui. Bătrânul i-a răspuns: Precum voieşti voi face, însă să te duci astăzi la casa ta, iar dimineaţă să vi aici şi-ţi voi spune ţie ce va porunci Domnul Dum­nezeu despre aceasta. Şi ducându-se diavolul şi sosind noaptea, şi-a ridicat bătrânul cuvioa­sele sale mâini spre cer şi s-a rugat lui Dumnezeu, iubitorul de oameni ca să-i arate lui de va primi pe diavolul ce se întoarce la pocăinţă. Şi îndată îngerul Domnului a venit şi i-a zis: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul nostru: Pentru ce rogi a Mea stăpânire pentru diavol? Pentru că acela a venit cu vicleşug să te ispitească. Şi a zis bătrânul către înger: De ce nu mi-a descoperit Domnul Dumnezeu vicleşugul diavolesc? Îngerul i-a zis: Este o minune a lui Dumnezeu spre folosul celor ce greşesc ca să nu deznădăjduiască păcătoşii şi să vină la pocăinţă ştiind că Preabunul Dumnezeu nu se întoarce de către niciunul care vine la El, chiar dacă însuşi vrăjmaşul acela diavol ar veni cu adevărat. De aceea când va veni la tine iar diavolul să-i zici astfel: Dumnezeu este iubitor de oameni şi niciodată nu se întoarce de către cel ce vine la El, chiar dacă ar veni diavolul. Şi promite să te primească şi pe tine dacă vei împlini 3 porunci. şi anume să săvârşeşti timp de 3 ani stând în acelaşi loc şi întorcându-te spre răsărit ziua şi noaptea să strigi cu glas mare de o sută de ori: Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine răutatea cea veche! A doua poruncă, la fel să stai şi să strigi neîncetat la fel de o sută de ori: Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine care sunt înşelăciunea cea întunecată! Şi a treia poruncă la fel făcând să strigi de o sută de ori: Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine care sunt urâciunea pustiirii, şi astfel să strigi către Domnul neîncetat că tu nu ai alcătuire trupească şi nici nu te osteneşti sau slăbeşti. şi după ce vei săvârşi acestea cu gând smerit atunci şi tu vei fi primit în rânduiala ta cea dintâi şi te vei număra cu îngerii lui Dumnezeu. Acestea zicând îngerul către cuviosul Antonie s-a suit la cer. A doua zi a venit diavolul iar Sfântul Antonie i-a zis cele 3 porunci. Diavolul auzind ce i se cere a râs tare şi a zis bătrânului: O călugăre, eu de aş fi voit a mă numi pe mine răutate veche, înşelăciune întruchipată şi urâciune a pustiirii, şi apoi din început aş fi făcut aceasta ca să mă fi mântuit. Pentru că eu până acum fac minuni şi isprăvi de care toţi se tem şi mulţi se supun mie. Nicidecum călugăre că eu stăpânesc pe cei păcătoşi şi ei mă iubesc; eu intru în inimile lor şi îi fac să umble după voia mea; iar ca să fiu rob netrebnic şi prost prin pocăinţă nu vreau bătrânule ca adică din cinstea cea mare pe care o am să mă cobor într-o necinste ca aceea. Acestea zicând şi strigând diavolul s-a făcut nevăzut. Acestea văzându-le cuviosul Antonie a mulţu­mit lui Dumnezeu că i-a arătat cele despre diavol şi a zis către Domnul Dumne­zeu: Cu adevărat ai zis Doamne că răutatea veche nu poate fi bunătate nouă şi că diavolul începătorul răutăţilor, făcător de bunătăţi noi nu se preface."
După cum ştim, Părintele Arsenie fiind la Sâmbăta la Mânăstire după o liturghie a văzut deasupra munţilor într-un nor ceata diavolilor şi pe şeful lor Satana. Dar despre această întâmplare şi tâlcul ei lăsăm pe altă dată.
Săptămâna aceasta care a început cu Ziua Unirii Principatelor Române, 24 Ianuarie 1859, are mulţi Sfinţi, pe care nu îndrăznim să nu îi pomenim măcar şi nici nu ştim pe care să-l alegem şi să scriem despre el, sunt: Sfânta Eusebia care s-a numit în momentul când
s-a călugărit fugind din Roma şi ajungând într-o insulă, cu un nume nou Xenia – 24 ianuarie; Sfântul Grigorie Teologul Patriarhul Constan­tinopolului şi Sfântul Betranion Episcopul Tomisului – 25 ianuarie; Sfinţii Cuvioşi Xenofont şi soţia Maria, cu fiii lor Ioan şi Arcadie, care
s-au călugărit la locurile sfinte de lângă Ieru­salim, aproape de Iordan – 26 ianuarie; Aduce­rea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur în Constantinopol după 33 de ani de la moartea sa din locul unde a fost exilat din porunca Împăratului Arcadie. Această aducere a moaş­telor s-a făcut când ucenicul lui Ioan, cu nu­mele Proclu a ajuns patriarh, iar Împărat Teodosie (an 408-450 d.Hr.) – în 27 ianuarie; Cuviosul Efrem Sirul, Mare Teolog şi compozitor de cântări care a trăit în anii când Vasile cel Mare era Episcop la Cezareea Capadociei (mort în 379) – în 28; Aducerea moaştelor Sfântului Mucenic Ignatie Teoforul (ziua lui este în 20 decembrie Ignatul) şi Cuviosul Laurenţiu din Mânăstirea Pecersca din Ucraina – pe 29.
 Sfântul Betranion (după unii Bretanion) a fost Episcopul Tomisului în vremea Sfântului Vasile cel Mare. Era de loc din Capadocia şi a venit la Tomis trimis de Patriarhul din Constantinopol. Ducea o viaţă aşcetică şi era vrednic urmaş al Episcopului de Tomis, Teotim care participase la Sinodul I Ecumenic de la Niceea în 325 şi semnase actele acestui Sinod. Betranion apăra cu dârzenie credinţa ortodoxă şi s-a opus pătrunderii ereziei ariene în hotarele Dobrogei, în special în vremea Împăratului Arian Valens (364-378 d.Hr.). Istoricul Sozomen scrie despre întâlnirea în anul 369 dintre Valens care cobora dintr-o expediţie armată contra goţilor care ocupaseră pământurile de la cotul Carpaţilor şi Episcopul Betranion. Istoricul spune că Împăratul a intrat în Biserica Episcopală din Tomis şi i-a cerut Episcopului Betranion să intre în comuniune cu arienii pe care el îi apără şi să slujească Sfânta Liturghie împreună cu ei. Sfântul Betranion a refuzat şi i-a vorbit Împăratului cu îndrăzneală despre hotărârile dogmatice ale celor 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul I de la Niceea (325) împotriva lui Arie pe care nu le poate călca. A plecat într-o altă Biserică din Tomis aşa încât Împăratul Valens s-a hotărât să-l trimită în exil, dar văzând mulţimea credincioşilor dobrogeni care erau de partea lui Betranion şi aflând că sciţii din Dacia Pontică îl venerează nu l-a mai exilat. Aceeaşi înfruntare avea să o suporte Valens din partea Sfântului Vasile cel Mare când a mers la acesta în Cezareea Capadociei. Sfântul Betranion a trimis cu mare alai moaştele Sfântului Sava Gotul la cererea Sfântului Vasile cel Mare pentru că Sava care a fost martirizat de goţi în 12 aprilie 372 era capadocian. A scris o scrisoare Sfântului Vasile, scrisoare care s-a păstrat. A trecut la cele veşnice în anul 381. Are o mănăstire pe malul mării lângă satul 23 August care îi poartă numele. Este cinstit în mod deosebit de Părintele Teodosie al Tomisului. Este cinstit în 25 ianuarie cu multă evlavie de toţi românii ortodocşi.
Săptămâna viitoare vom vorbi de cei 3 ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan, al căror praznic pică anul acesta deodată cu duminica.
Cu ale lor sfinte rugăciuni să ne continuăm drumul creştineşte în acest an binecuvântat de Dumnezeu, care ne încearcă dar nu ne lasă din braţele sale părinteşti!