Cuvântul Părintelui Arsenie: "Dacă psihicul influenţează somaticul şi acesta la rândul sau îl va putea influenţa pe primul. După unii o boală poate fi vindecată nu numai printr-un medicament ci şi printr-un efort mintal susţinut şi dirijat. Dar şi invers: O dezordine psihică poate fi stinsă printr-un efort fizic – cel mai uşor post este postul cu rugăciuni şi mătănii".
Săptămâna aceasta din Postul mare stă sub semnul şi simbolul Scării în 30 de trepte compusă ca lucrare de Sfântul Ioan Scărarul, care a trăit în sec. V-VI pe Muntele Sinai. Fiecare treaptă este o trăire şi o teologie începând cu Patimile urcând prin Virtuţi, până la cele trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Rugăciunea este trăirea sau experienţa creştinului care îl uneşte cu Dumnezeu, ca un telefon fără fir. Apoi tot săptămâna aceasta ne rugăm Maicii Domnului, Fecioara Maria Născătoarea de Dumnezeu -Teotokos, vineri seara la Canonul în care este inclus Acatistul Doamnei noastre, care se roagă pentru noi. Fecioara Maria este mesagera noastră în ceruri şi are locul acolo, în Biserică şi în picturi de-a dreapta Mântuitorului Iisus Hristos. Este înconjurată de îngeri şi de toţi Sfinţii. Să ne rugăm şi noi în această săptămână binecuvântată.

Memento mori

A plecat dintre noi prietenul şi colegul nostru Puiu Nicolae Fesan, revoluţionar născut nu făcut, care a avut în 1989 pe 21 decembrie curajul să iasă la lupta pentru dărâmarea dictaturii comuniste şi direct contra dictatorului.
S-a născut în 1953 în Gura Râului. După şcoala primară şi cea profesională a început să lucreze în fabrică, a făcut liceul paralel fiind un profesionist. În 21 decembrie, la locul de muncă a scris imnul " Deşteaptă-te române" şi l-au cântat cu mult curaj. Apoi au venit în centrul Sibiului dimineaţa la ora 9 în faţa magazinului Dumbrava. Era un grup mic. Au suferit lovituri de la forţele depresive. Revoluţia sibiană şi-a urmat cursul pe 22 decembrie a urcat pe Casa de Cultură a Sindicatelor, unde s-a propus înfiinţarea Forumului Democrat Sibian transformat mai apoi în Frontul Democrat Sibian. În continuare s-a luptat pentru înfiinţarea Asociaţiei Sibiu Decembrie 89, pe care a integrat-o mişcării revoluţionare din ţară. A mers la Bucureşti de sute de ori ca să susţină dosarele revoluţionarilor sibieni. Între timp muncea pentru familie. Dar a şi învăţat şi şi-a luat licienţa în Drept. A fost multă vreme implicat la locul de muncă din Romtelecom la clarificarea şi rezolvarea problemelor de Carte Funciară. A ajuns să fie numit Secretar de Stat, adică ministru pentru problemele revoluţionarilor. De aici a venit director la Oficiul de Cadastru din Sibiu, tocmai pentru că era priceput în aceste probleme funciare. Aici a ajutat mulţi oameni printre care şi revoluţionari. 
Uşa directorului era deschisă toată ziua. Precizez că era de o corectitudine juridică dusă până la cel mai mare grad şi de o cinste fără reproşuri. A revenit încă o dată ca secretar de stat la revolutionari, fiind acelaşi profesionist şi om corect. Din acest motiv mulţi l-au certat -că aşa sunt revoluţionarii, ba chiar au sărit să-l bată. Nu avea nici şofer deşi avea dreptul şi nici gardă personală. În ziua de 24 ianuarie a anului 2020 a fost la Focşani să serbeze Unirea Principatelor. Venind de acolo a suferit un accident cu autoturismul Duster pe care îl conducea, de atunci s-a declanşat o boală rea care l-a adus iată în ultimele luni într-o stare de suferinţă teribilă. A îndurat suferinţa cu credinţă de bun creştin, cu rugăciuni şi cu speranţa că va trece şi se va însănătoşii. Dar a trebuit să recunoască stoic că nu se va mai însănătoşi. A cerut că în cazul morţii sale să nu fie lăsat să moară în spital, ci să moară în casa lui. Aşa s-a sfârşit marţi, 5 aprilie 2022, în propria casă din Sibiu.
Vreau să rememorez două trei momente în care am fost împreună foarte apropiaţi. Primul desigur în zilele revoluţiei sibiene. Apoi la comemorări în fiecare an când alerga şi cheltuia pentru buna organizare. Dar am fost şi la Muntele Athos împreună. De fapt eu vroiam să merg la Sfântul Munte cu un văr şi grupul lui. Paralel Puiu Fesan vroia şi el să meargă cu un grup. M-a convins să mergem împreună şi am făcut acest pelerinaj împreună, a fost şi fratele lui, aşa am văzut câtă credinţă are şi evlavie. Cum se închină, cum sărută icoanele, cum bătea mătănii şi cum făcea donaţii consistente mai ales micilor schituri româneşti. A stăruit de parcă era la revoluţie pentru diferite locuri pe care să le călcăm şi din cauza asta iar m-am lăsat convins, deşi aveam şi eu alegerile mele. Marea lui dorinţă era să ajungem într-o vale la un schit românesc " Sfinţii Atoniţi" unde trăia şi se ruga un călugăr preot care venise în Sibiu şi se cunoşteau. Am mers şi acolo. Am coborât şi la Peştera Sfântului Atanasie (mort la 963, cel care a organizat viaţa călugărilor după Regulile Monahale), care este între culmea unui munte şi Marea Egee, care parcă te hipnotiza să te arunci în ea. Eu mai fusesem acolo de două ori. Când am coborât de data aceasta se făcuse noapte şi Puiu Fesan lumina coborâşul cu telefonul. Aveam Epitrafirul şi am făcut rugăciuni pentru vii şi morţi. Şedea în genunchi pe stânca Muntelui. Da iubiţi creştini, un pelerinaj mirific şi de neuitat în teritoriul ocrotit de Maica Domnului şi loc al isihaştrilor, printre care şi mulţi români. La întoarcere i-am văzut şi recunoscut şi calitatea de om care cedează în faţa altora pentru a face pace. Şoferul ne-a mâncat o zi pe care ar fi trebuit să o petrecem în Tesalonic. Şi eu am cedat deşi cum stăteam pe scaun în spatele şoferului îmi venea să îl strâng de gât şi să terminăm cu el. S-a făcut o votare, şi am acceptat să ne întoarcem acasă fără o zi. Spun aceasta spre exemplul calităţii morale a lui Puiu Fesan, care pentru pace ceda de multe ori.
Nu uit că am venit cu trenul din Constanţa şi între două trenuri spre Sibiu l-am sunat şi a venit tot cu Dusterul de la guvern, a venit în Gara de Nord şi ne-am întâlnit. Atunci am văzut urmele accidentului, prin felul cum mergea. Mi-a spus că mă duce la autogara Militari să iau un autobuz spre Sibiu ca să nu mai fac drumul cu trenul, şi să nu mă lase în gară la Sibiu abia seara, mi-a cumpărat şi biletul 
de autobuz.
Toţi ştim că era un om al muntelui şi un schior împătimit. Un şofer de calitate, care a căzut altă dată în fundul Văii Dăneasa. Un om corect care deşi ar fi putut să îşi tragă un teren pe Legea revoluţiei în orice loc din ţară la Mare ori la Snagov – ca alţi revoluţionari, până la Păltiniş ori în Pădurea Dumbrava, el era mulţumit cu bucata de pământ de la părinţi lângă muntele Chiciură, ce se vede din drumul de pe Vălari în dreapta sus. Câtă dragoste şi 
pasiune avea când lucra la mica construcţie din lemn unde am fost şi eu de câteva ori să îl ajut.
Dacă s-a întâmplat inevitabilul, paradoxalul moment, ca tu, prieten drag, să pleci din lumea asta, eu te rog să fii sigur că prin suferinţa pe care ai înfruntat-o ca un martir creştin, Hristos Dreptul Judecător te va pune peste 40 de zile, la prima judecată de-a dreapta Lui. Pentru că ai fost aşa cinstit şi corect sigur că te va lua consilier în probleme judiciare, unde eşti atât de priceput. Toţi cei dragi ai tăi, soţie, copii, nepoţi dar şi creştini dintre care mulţi preoţi 
pe care i-ai iubit şi i-ai ajutat îţi sunt alături acum prin rugăciunea şi iubirea lor ca să treci uşor pe aripi de înger vămile văzduhului. Dumnezeul nostru este în cer şi pe pământ prin Fiul Lui Iisus Hristos cel care a murit pentru noi dar a şi înviat a treia zi, El te-a iubit şi te-a chemat la cer ca să lucrezi aşa cum ai lucrat şi pe pământ, doar că acolo va lucra sufletul tău neîngrădit de trupul care va rămâne în pământul strămoşesc. Mai spun doar adio, prieten drag şi la revedere în lumea şi viaţa veşnică din Cer.
P.S.: Familiei îndurerate şi îndoliate îi exprimăm condoleanţe şi noi revoluţionarii din Sibiu şi din toată ţara, pentru care Nicolae Puiu Fesan a fost un om deosebit şi de onoare.