Sala Transilvania împlinește 26 de ani. Trebuia construită în altă parte, iar inaugurarea a întârziat ani de zile

25 august este data înființării  Serviciului Public Sala Transilvania, momentul actului de naștere  a ceea ce cunoaștem astăzi drept ˝sala celor 420.000 de suporteri˝. Înființarea instituției în sine (HCJ nr.27/25.08.1998)  a fost, fără îndoială, mai simplă decât edificarea construcției care a durat mai bine de 7  ani, a trecut prin chinurile subfinanțării, a inaugurarii amanate  ani la rând și care a prins, deși nu pare, două epoci: înainte și după Revoluția din 1989. Asta fiindcă, în realitate, povestea unei săli polivalente  în municipiul Sibiu este foarte veche.  

Într-o discuție purtată într-o ședință a Consiliului Local Sibiu din luna august 1993, fostul primar al municipiului (primul de după Revoluție!),  Ioan Motea, în calitate de director al Serviciului Tehnic al Consiliului Județean Sibiu (CJS)  făcea o scurtă istorie a investiției. Motea se prezentase în fața consilierilor alături de președintele CJS, Romeo Marius Trifu, pentru a  discuta solicitările Ministerului Apărării (MApN), Ministerului de Interne și SRI în legătură cu atribuirea de terenuri pentru construcția de locuințe de serviciu. Orașul avea, practic, o datorie morală față de  MApN care cedase terenul pentru ceea ce urma să fie Sala Polivalentă. Motea explică și este citat de fosta publicație a Primăriei Sibiu: ˝ în 1976-77, când eram director la întreprinderea de construcții, am avut în plan această sală polivalentă. Ea era amplasată lângă ˝ Dioda “. Cetățenii municipiului Sibiu așteaptă această lucrare, aș zice cu sufletul la gură…˝- spunea Ioan Motea în fața consilierilor municipali.

Unde se dorea să fie construită inițial

Într-adevăr, inițial, Sala Polivalentă trebuia construită pe terenul pe care se află astăzi  Centrul financiar-bancar de la Dioda, de pe Calea Dumbravii și unde autoritățile amenajaseră  după construcția blocurilor dimprejur, înainte de 1989, un mic  loc de joacă și niște alei.

Sorin Șerbu, la rândul său fost primar al Sibiului (1992-1995), dar și fost director al Institutului de Proiectări  (devenit ulterior Proiect SA) , rememorează situația  și confirmă pentru Tribuna:

˝Sala Polivalentă s-a construit în cele din urmă acolo unde era firesc. Ca proiectant al Stadionului, Bazinului Olimpia și Patinoarului vedeam logică amplasarea Sălii Polivalente în aceeași zonă. La Dioda s-a realizat  clădirea existentă astăzi, rezultată dintr-un concurs  câștigat de proiectul arhitectei sibiene Smaranda Cîmpeanu˝- spune Sorin Șerbu. 

Revoluția  din 1989 găsește, deci, Sibiul cu un proiect pe hârtie al Sălii Polivalente și cu o imensă incertitudine: finanțarea. Erau anii în care instituțiile se reorganizau, iar economia făcea eforturi să nu sară în aer. Proiectul Sălii  este publicat, în exclusivitate și în premieră de  suplimentul de sport al Tribunei, Tribuna Sporturilor, pe 19 martie 1990. 

Construcția era, așa cum confirmă astăzi Sorin Șerbu, o copie îmbunătățită a Sălii Polivalente din Târgu Mureș.

„ Iniţial lucrarea a fost comandată de fostul C.N.E.F.S. ( Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport din vremea comunistă – n.n.) . În luna aprilie 1989 a fost proiectată faza de notă de comandă. Ulterior, lucrarea a trecut în sarcina Primăriei judeţului, noi (Centrul Județean de Proiectări)  propunînd ca termen pentru proiect fază unică data de 30 iunie a.c. şi pentru proiect detalii de execuţie — 31 decembrie a.c. În continuare problema cea mai importantă este deschiderea finanţării, adică banii˝ – explică în Tribuna Sporturilor  din martie 1990 arhitectul Paul Veseli.

Ei bine, proiectul se aprobă, în 1990, iar  în 1991, la început,  se deschide, scriptic, investiția. Un an mai târziu, în  februarie 1992, o fotografie și un articol din ziarul sibian ˝21 Radical˝ confirmă primele lucrări.

˝ Din suma de 32 milioane lei aprobați, au fost executate lucrările de fundație și de ridicare a stâlpilor de susținere˝- scrie în ziar, acolo unde sunt reproduse informații transmise de Direcția Tehnică a Consiliului Județean Sibiu. 

Poate e bine de menționat că în primii ani de după 1989, încă, autoritățile locale erau dependențe de decizii, inlcusiv bugetare, de la București și  că era imposibil  Consiliului Județean sau Primăriei  să finanțeze din fonduri proprii investiții – chiar și de dimensiuni mult reduse  comparativ cu Sala Polivalentă. 

Cumva, însă, investiția se mișcă. Atrage, evident, atenția sibienilor care visau la un astfel de edificiu de ani de zile, dar și atenția presei care, periodic, scrie despre șantier. Și, trebuie amintit astăzi, erau multe de scris! 

Ridicată în curtea unei unități militare

Sala Transilvania de astăzi s-a realizat în curtea unei unități militare și a implicat realizarea, practic, a unei noi străzi. Sibienii de peste 40 de ani își aduc aminte de intersecția M.Viteazul-Calea Dumbrăvii (Piața Aurel Vlaicu) , de faptul că acolo, în trecut, se despărțeau liniile de troleibuz T1 și T2  și  că gardul  și clădirile unității militare se întindeau de lângă blocul din intersecția cu strada Lomonosov, neîntrerupt, până la OCPI-ul de astăzi. Inaugurarea străpungerii Mihai Viteazul a avut loc ani buni după punerea în funcțiune a Sălii Transilvania, în primul mandat   de primar al lui Klaus Iohannis,   mai exact pe   24 noiembrie 2003. La acel moment intersecția nu arăta așa cum o știm astăzi, giratoriul și fântână arteziană apărând în anul următor.

Sala Transilvania, odată începută, a fost, așadar,  permanent în atenția presei locale.  Bunăoară, pe 19 octombrie 1993 ziarul Rondul anunță că încep primele transporturi agabaritice de elemente de acoperiș (acoperiș gândit, își aduce aminte Sorin Șerbu, tot de un sibian, ing. Mircea Nedelcu). Elementele  erau realizate de fosta Independența Sibiu (devenită INDES) și montate de o altă companie sibiană, SIMONT. Transportul era însoțit de echipaje de la Poliția Rutieră, iar constructorii estimau că vor fi necesare câteva zeci de astfel de transporturi de mari dimensiuni.

Lucrările înaintează greu, banii sunt puțini, iar oficialii se feresc să avanseze un termen de finalizare pentru Sala Polivalentă. Era deja 1994 când ziariștii de la ˝21 Radical˝ încercau să afle momentul inaugurării. Realitatea era că Sala Polivalentă nu era încă nici acoperită în totalitate, la aproape 3 ani de la startul constuctiei. Dintre cei intervievați, unul dintre constructori îndrăznește, totuși:  ˝ Ne vom încadra în termenul de execuție — 1995, fiind anul care ne oferă posibilitatea de a pune în funcțiune Sala Polivalentă din punctul de vedere al constructorului˝ – spunea Victor Fuior, pe atunci director al Construcții SA Sibiu (devenit în 1996 senator). 

Ei bine, aveau să mai treacă trei ani peste termenul acela!

Nicolae Nan devine președinte al Consiliului Județean Sibiu în 1996 și își asumă direct accelerarea lucrărilor. Vizitează șantierul, organizează ședințe, cheamă la raport constructori, furnizori, instalatori de echipamente. Pe 15 ianuarie 1997, la o jumătate de an de la preluarea mandatului, Nicolae Nan acordă un interviu Tribunei și afirmă că ´97 este anul în care Sala Polivalentă trebuie terminată, chiar și în detrimentul altor investiții. Fostul președinte chiar credea posibil acest lucru, iar în mai își asumă până și  o simbolică poziție de diriginte de șantier. 

Din păcate, fără succes….

În octombrie  același an se constată că, în ciuda tuturor eforturilor și din cauza insuficienței fondurilor, inaugurarea se amână…

˝ S-au executat, în proporţie de peste 90%, placajele cu faianţă şi gresie la grupurile sanitare, vestiare şi cabinete, precum şi o parte din pardoseala cu gresie porţelanată la cota 3,61 m. Au fost finisate gradenele şi s-au montat accesoriile pentru fixarea scaunelor (până în prezent au fost executate 750 buc.). S-au executat tencuielile interioare şi exterioare, precum şi circa 30% din zugrăvelile interioare cu vopsea Kenitex, s-a curăţat şi vopsit, unde a fost cazul, structura de rezistenţă a acoperişului. Se continuă lucrările de închidere exterioară la cota 3,61 m, pentru a se asigura condiţii de lucru pe timp friguros (…) Reţelele de apă-canal sunt integral executate, precum şi 80% din instalaţiile electrice..˝- aceasta era situația șantierului, relatată de Tribuna din data de 28 octombrie 1997.

În mai 1998 interiorul Sălii Polivalente era realizat în proporție de 95%, parchetul de joc era instalat și era de amplasat un procent de 25% din totalul scaunelor… 

In sfârșit !

Acesta este anul în care este inaugurată  Sala Polivalentă, devenită pentru o vreme Palatul Sporturilor Transilvania . Meciul de deschidere a avut loc pe 16 septembrie 1998, între CSU ASTRAL Sibiu și MACCABI RISHON LE ZION din Israel. 

De la inaugurare și până acum Sala Transilvania a trecut prin lucrări de modernizare  semnificative  susținute de Consiliul Județean Sibiu. În mandatele lor, directorii Sălii Transilvania au încercat  să găsească formula optimă de funcționare între sporturi, dar și între sporturi și activitățile aducătoare de venituri (gen târguri sau alte evenimente), să îmbunătățească serviciile și condițiile. În mandatul lui Adrian Bibu, spre exemplu, între altele,  în perimetrul Sălii Transilvania a fost inaugurat terenul de baschet 3X3 ˝Elemer Tordai˝ și a fost instalat ecranul led de deasupra suprafeței de joc.    

Astăzi, Sala Transilvania se află  în pragul celei mai importate investiții din istoria sa – un nou proiect finanțat din fonduri europene, de peste 65 milioane lei. 

Nicolae EREM