S-a stins un generos om al condeiului la Sibiu, VICTOR NEGHINĂ

Există printre noi oameni care ne-au obişnuit cu prezenţa lor în viaţa socială şi în cea culturală a Sibiului, încât de la un anume prag al conştientizării nici nu-i mai sesizăm, atât de familiară este apariţia lor. Ei trăiesc în ritmul urbei, preluând în propria existenţă întâmplările şi evenimentele celorlalţi, gata să le transpună în literă scrisă. Atunci când sunt înzestraţi cu generozitate, paginile publi­cate de ei au încrustată în ele căldura sufletească ce-i caracterizează.

Deprins să participe la toate evenimentele culturale ce-l interesau, domnul colonel în retragere Victor Neghină le consemna harnic în reportaje şi în interviuri, ca gest al responsabilităţii civice şi al generozităţii cu care s-a raportat la concitadinii săi. Semnătura lui o descope­ream frecvent de zeci de ani în cotidianul "Tribuna", în pre­sa  militară locală şi naţională, în revista "Rapsodia". Nicio­dată nu aştepta vreo răsplată pentru truda sa cotidiană. Nu a încetat să o facă nici atunci când sănătatea sau momen­tele de grea cumpănă din viaţa familiei păreau că-i vor stăvili elanul. Asemenea Păsării Phoenix, el a găsit puterea să se ridice din suferinţa ce-l doborâse de atâtea ori şi proiectele sale publicistice
l-au antrenat până în ultima clipă a existenţei sale telurice.

 Ceea ce ar fi trebuit să isprăvească era cartea în mai multe volume în care să publice interviurile sale cele mai reprezentative. De ce a lăsat un asemenea proiect personal nefinalizat? Pentru că nu concepea să se întoarcă spre sine, atunci când consi­dera că ceilalţi sunt mai impor­tanţi. Numai mie cred că mi-a luat peste zece interviuri, punctând noi apariţii edito­riale, întâmplări cu valoare culturală sau opinia mea des­pre mari personalităţi, pre­cum Mihai Eminescu, Radu Stanca, Constantin Noica şi alţii asemenea. Tot­deauna
m-au impresionat iniţiativele co­lonelului Ne­ghină preocu­pat să mă promoveze cu instru­mentele publicistice pe care le avea la îndemână, dar nu cred că am reuşit vreodată să-i mulţu­mesc pe cât merita.

 Ne va rămâne în amintire modelul său de iubire purtată Sibiului, ca neînduplecat mânuitor de condei, gata să detecteze evenimente felurite, personalităţi remarcabile, realizări pilduitoare.

Bunul Dumnezeu să-l aşeze în lumină!

Anca Sîrghie