Nici n-am ştiut unde să sun când am văzut pozele lui Răzvan. La legist ori direct la popă? La Primărie oricum n-are rost, de mult nu mai pare impresionată de drama prin care trece clădirea monument istoric de pe strada Mitropoliei nr. 7. Din miejii burgului, la doi paşi de Piaţa Mare şi la trei de Podul Minciunilor. E bine că municipalitatea a pregătit impozite majorate cu 500% proprietarilor de paragini, dar ce facem cu această epavă care se prăbuşeşte efectiv? E nevoie de victime pentru ca cineva să şi ia masuri, dincolo de gargara aferentă? E cazul ca tragicul incident de pe strada Cetăţii să se repete? Aţi şi uitat cum a murit, în 2009, o femeie lovită în cap de un ornament desprins de pe o casă? Cam de câţi morţi ori răniţi ar fi nevoie pentru ca cineva să mişte un deget? Că poate există într-un birouaş undeva, un număr prestabilit şi noi habar n-avem. 
În toamna anului trecut, cei de la Cultură prognozau că epava nu prinde Crăciunul. Între timp, uite c-a prins şi Boboteaza şi, cu puţin noroc, poate apucă şi o margine de martie. Fotografiile sunt şocante ca un upercut năpustit din fundul grădinii. Acoperişul clădirii nu mai există şi e greu de crezut că n-a explodat ceva acolo. O drăcovenie ori poate mai multe. Dacă ignoranţei îi place să bubuie, aici cu siguranţă că a găsit condiţii ideale. Aproape că-ţi vine să te întrebi cum mama zmeului e posibil aşa ceva într-o fostă Capitală Culturală, într-un oraş cu pretenţii, căruia fiţele-i pârâie din toate încheieturile. 
Sunt ani buni, vreo şapte-opt, de când Primăria a instalat prostia aia de tunel la baza clădirii pentru ca trecătorilor să nu le cadă-n cap ţigle, cărămizi ori mai ştiu eu ce "scuipă" acoperişul ros de vreme. În puzderia de ţări vizitate n-am avut şansa să dau peste vreun asemenea "confrate", proţăpit în centrul istoric. Cert e că, în tot acest răgaz, se puteau găsi soluţii. Vreme a fost berechet. Iar pentru asta erau suficiente un dram de bunăvoinţă şi câţiva inimoşi. Că bani, din câte văd, sunt cu nemiluita pentru tot soiul de mese rotunde pentru capete pătrate, pentru festivaluri dubioase şi evenimente din care urbea nu se alege cu mai nimic. 
Asta nemaisocotind lefurile pe care potera de-şi zice locală le toacă cu atâta dârzenie. Până plăteşti, inutil, atâtea salarii, nu mai bine pui mâna şi oblojeşti obrazul Sibiului, scutindu-l de această nemeritată ruşine? 
Imobilul este monument istoric, iar numele lui Avram Iancu sau Ionel Brătianu sunt legate de el.
"În această casă a poposit în toiul evenimentelor din 1848 în drumul său spre Munţii Apuseni, Avram Iancu (1824-1872), membru al Comitetului Naţiunii Române", ne aminteşte o placă comemorativă dezvelită în anul 1968.
Casa a fost Hotelul Curtea Mediaşului și loc de întâlnire al intelectualilor români, iar în timpul Revoluţiei de la 1848, al revoluţionarilor români, potrivit patrimoniu.sibiu.ro.