Roxana Stăncescu, singurul arheolog din România specializat în istoria tatuajelor, prezentă la Transilvania Tattoo Expo Sibiu

Roxana Stăncescu, arheolog la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva, a petrecut aproape zece ani studiind în profunzime evoluția tatuajelor. Este singurul specialist din România în acest domeniu și o voce de referință în cercetarea simbolisticii și tradițiilor asociate tatuajului.

În aceste zile a fost prezentă la Transilvania Tattoo Expo Sibiu și a vorbit despre istoria tatuajelor și ce ascund ele.

„Eu am muncit în underground și m-am documentat din foarte multe surse. De un deceniu studiez istoria tatuajului. Sunt istoric și, până acum, am fost sceptică în a participa la convenții de tatuaje. Chiar când am intrat pe ușă, am simțit o atmosferă plăcută, o convenție ușor diferită de celelalte din țară. Aici, la Sibiu, m-am simțit ca într-o familie, într-un spațiu nu foarte mare. M-am simțit foarte bine, și pe mulți dintre tatuatori îi cunosc deja. A fost ca o reuniune între prieteni”, ne spune Roxana.

Pentru Roxana, tatuajul înseamnă o poveste spusă altora fără cuvinte: „Este o filozofie. Tatuajul este ceva ce îți aparține, nu este un obiect, este permanent cu tine, chiar și după moarte. Este sufletul tău scos în afară. Există artiști pe care îi ador, unii sunt cu adevărat incredibili. De multe ori mă simt stigmatizată, alteori nu. Uneori am simțit că sunt exclusă”.

De asemenea, ea este de părere că tatuajul este o modă, ca orice altă modă din fashion. 

„Este bine pentru lumea tatuatorilor, dar văd și reversul – văd oameni pe stradă cu tatuaje care conțin simboluri ce, în alte colțuri ale lumii, sunt extrem de reprezentative, dar pentru ei sunt doar imagini. Unii nu se documentează, își tatuează ceva găsit pe internet, fără nicio semnificație aparte”, mărturisește Roxana.

Tatuajul are și un caracter terapeutic – un exemplu sunt cei de la Colectiv, care s-au tatuat peste arsuri: „Nu admir, în schimb, un tigru siberian pe umărul cuiva, fără poveste. Tatuajul este o poveste pentru o viață. Problema e că unii nu se documentează, nu simt. Ei trebuie să simtă. Primul meu tatuaj l-am făcut la 30 de ani. Am simțit că atunci era momentul. Le recomand tinerilor să nu se tatueze doar pentru că e „cool” sau să o facă în grabă. Aici apar probleme. Tatuatorii adevărați și autorizați îi sfătuiesc pe cei care vor un tatuaj. Ei trebuie să simtă când e momentul. Nu e doar un marcaj, e o poveste. Nu e o modă, nu e o haină. Chiar dacă îl poți scoate cu laserul, rămâne o arsură destul de inestetică, iar procesul este mult mai dureros și costisitor”, încheie aceasta.