Un copil de 17 ani ne-a adus aminte Imnul. Înfășurat în tricolor n-a spus ceea ce voiam să auzim ci exact ce trebuia. Că e excepțional pentru că muncește și e sprijinit de cei din jur. Că performanța sa nu este a statului român și nici a limbii române, nu este nici cântăribilă la examene și nici valorizabilă în tot soiul de topuri. Țara în care cronicarii sportivi ne scriu mai mult despre viața extra sportivă a antrenorilor și jucătorilor neapărat de fotbal- un divorț e mană cerească iar un scandal în vreun amărât de club e cozonac publicistic zeci de zile- chipul de adolescent maturizat pe ape a lui David Popovici, efigie ruptă parcă din zâmbetul Cameliei Potec, ne-a făcut să uităm 200 de metri apoi încă 100 de război și prețuri la carburant, de miticismele cotidiene care dezbină Țara cu un dublu campion mondial la 17 ani. Țara cu mii de copii  și tineri în examene. Care n-au cum să nu simtă lașitatea din jur și prostituarea adevărului de către adulți. N-au cum să nu fie influențați de răutatea sistemelor în care, digitalizând România, tragem la xerox cărțile de identitate și tone de documente pentru te miri ce hârtiuță emanată de un sistem al ghișeelor preistorice. Ori în mijlocul acestei lehamite, vine un copil călcând cu pieptul pe ape. Punându-și inima la bătaie și arătând că se poate.

Aflu că între Republica Moldova și România erau cândva zeci de poduri. Ne uneau tăcut peste un Prut sumbru. Acum nu prea reușim să ne adunăm să finalizăm peste curgeri istorice bolti de năzuințe. Oare dacă ar fi mai mulți de David de o parte și alta a apelor ce ne despart și am fi curajoși în a dovedi că Tricolorul nu e simplă alăturare de culori n-ar fi mai ușoare luptele noastre cu fiecare zi, de fiecare zi? Am auzit multe despre generațiile tinerilor care luptă să nu alunece, cum spuneam, în lehamitea generalizată și cultivată cu obstinație. Uneori le iese, alteori nu. Lui David Popovici i-a ieșit total. Te salut tinere, sper ca Lecția forței cumpănite de inteligență să ajute celor din generația ta și generațiile celelalte. Știu. Un campion ca tine nu se naște doar. Devine. Are nevoie de Țară ca să reprezinte o Țară. O Românie între ape tulburi primește lecția că apele pot fi învinse. La Budapesta un copil ne-a adus aminte că Dunărea nu e doar șenal navigabil și frontieră!