Face parte din familia crucifere. Ridichea de iarnă conţine proteine, hidraţi de carbon, sodiu, potasiu, calciu, fosfor, vitamina A, vitamenele B1, B2, niacină, vitamina C. Ridichile negre, în special, conţin ulei volatil şi tocoferoli.
Ridichea se recomandă atât în litiaza renală, cât şi biliară, fiind capabilă să mărunţească piatra. Se recomandă în insuficienţa hepatică, colecistită şi aerofagie. Sucul de ridiche este indicat pentru "curăţirea" şi regenerarea mucoaselor în cazul sinuzitelor sau rinitelor. Ridichea se recomandă, de asemenea, în tuse, bronşită, astm, în pneumonie, stări congestive ale ficatului. Se folosesc rase, sub formă de suc şi amestec cu suc de morcovi, îndeosebi în litiaza biliară sau renală. Se administrează 40 g, cu 15 minute înainte de masă.
Pentru afecţiunile respiratorii, se recomandă sirop din ridichi tăiate felii, peste care se presară zahăr. Se lasă 24 de ore. Sucul obţinut se administrează câte 3-4 linguriţe pe zi. Medicina tradiţională recomandă ridichi rase puse sub formă de cataplasmă, în dreptul plămânilor, în caz de pneumonie sau pe ficat, în afecţiunile acestuia. Ridichea împiedică mutaţiile celulare care duc la cancer.
Ridichiile roşii şi albe de primăvară au proprietăţi similare şi se recomandă folosirea cu frunze cu tot, acestea fiind bogate în foarte multe vitamine.