Restaurantul din Ungaria unde comanzi în românește, plătești în lei și ești „tuns” cu zâmbetul pe buze

Despre bucătăria vecinilor maghiari a auzit tot românul, mai ales ardelenii, obișnuiți cu gulașul de vită și cam cu toate mâncărurile în care paprica este ingredientul vedetă.

Excursiile în țara vecină (și prietenă, după cum se sublinia în permanență pe vremea „plumbuitului”) au și o componentă gastronomică, așa că prezența românilor în restaurantele maghiarilor este un lucru obișnuit.

La marginea orașului Szeged, poziționat la doar 60 de kilometri de vama Nădlac, se află „Fehértói Halászcsárda”, o pensiune cunoscută românilor care călătoresc spre Budapesta, Austria sau Germania, fiind amplasată lângă  autostrada M 5 și drumul european E 5. 

„Cam toată lumea comanda o porție de gulaș. Porțile erau mari și ieftine, iar până în Germania nu îți mai trebuia să mănânci nimic”, spune Lucian S., fost șofer de autocar, care ani de zile a dus turiști și muncitori din Sibiu în diferite orașe ale Ungariei.

Lucrurile s-au schimbat odată cu darea în funcțiune a autostrăzii M 5, care a preluat majoritatea traficul de pe drumul european E5. Totuși, bucătăria localului se bucură de un bun renume, astfel încât obiceiul românilor de a mânca aici a fost păstrat.

Zilele trecute, câteva zeci de clienți se răcoreau pe terasa locului, majoritatea fiind români, sârbi și bulgari. Aproape toți se bucurau de faptul că ospătarii le vorbesc în limba maternă, chiar dacă meniurile sunt traduse în română, sârbă sau bulgară.

Prețurile sunt de la „așa și așa” spre „piperat”, iar exprimate în lei sunt următoarele: gulaș de vită sau ciorbă de pește  – 65 lei, papricaș de somn – 90 lei, piept de curcan umplut cu brânză – 70 lei, pulpă de pui sau ceafă la grătar – 75 lei, șnițel vienez – 100 lei, două clătite – 36 lei, găluște somloi – 40 lei sau desertul care-i binedispune pe români, „puțe cu miere și mac” – 38 lei.

Ce-i drept, porțiile sunt zdravene, iar cei mai inspirați comandă ciorbele la jumătate din cantitate, ceea ce nu înseamnă, însă, și jumătate de preț.

Chiar dacă desertul este dulce, gustul de la finalul festinului este, de cele mai multe ori, amar întrucât ospătarii au un fel propriu de a face calculul banilor ce urmează a fi încasați. 

Plata cu cardul este amintită doar în trecere, insistându-se mult pe cash, mai ales că se poate achita în lei sau euro.

Toate bune și frumoase, doar că miile de forinți sunt transformați în lei sau în euro la un curs pe care ospătarii îl calculează după bunul plac. Astfel, o consumație de 28.300 de forinți (358 lei), devine în calculul maghiar 480 de lei, sau 85 de euro. La care, bineînțeles, se adaugă obișnuitul bacșiș, pentru truda de a vorbi în limba română, în paralel cu nelipsitul zâmbet de pe fețele tuturor ospătarilor.

Interesant este faptul că cunoștințele de limbă română ale chelnerilor sunt limitate doar la sume și produsele din meniu, nu și la termeni de conversie monetară, astfel că orice solicitare de lămuriri cu privire la calcule este sortită eșecului. 

La fel de interesant este faptul că nu doar mușterii din România sunt „tunși” la portofele, de același tratament având parte și maghiarii. „Dacă se plătește cu €, atunci 270 HUF este considerat 1 €. E cam trist”, scrie Tibor N. pe pagina de socializare a restaurantului, în condițiile în care cursul real este de 393 de forinți pentru fiecare euro.

Așadar, arunci când doriți să mâncați un gulaș „la mama lui”, țineți cardul aproape sau mergeți cu forinți în buzunar, pentru a nu risca o notă în lei grei, care să vă cadă, la fel de greu, la stomac!

Stan PĂȚITU’