"Rana făcută de săgeată se vindecă mai uşor decât cea făcută de cuvânt"

* Dramaturgul spaniol Calderon de La Barca a avut gura aurită când a spus că "limba e cea mai periculoasă armă: rana făcută de săgeată se vindecă mai uşor decât cea făcută de cuvânt”. Ştiu şi eu asta din proprie experienţă, după 52 de ani de gazetărie. * Un alt mare scriitor, argentinianul Jorge Luis Borges (1899- 1986) scria: "Alţii îşi pot imagina Paradisul ca pe o grădină sau ca pe un palat. Eu mi l-am închipuit întotdeauna ca pe o bibliotecă." Şi eu, cu un mic adaus: să aiă şi o berărie la subsol. * Rămânând în zona vorbelor înţelepte, nu-l putem omite pe inegalabilul Shakespeare: "Grija excesivă e un blestem al bătrâneţii, aşa cum nepăsarea e nenorocirea tinereţii." Dacă vă faceţi timp un minut şi analizaţi, îi veţi da dreptate. * Mulţi sunt cei care deplâng starea în care a ajuns gimnastica românească şi caută explicaţii. De fapt, există una singură şi certă: nu mai avem antrenori de talia soţilor Marta şi Bela Karoly, respectiv Belu-Bitang, mulţi dintre cei tineri fiind racolaţi în străinătate. Iar situaţia este identică şi în alte sporturi, inclusiv fotbalul. (Nu mă faceţi să-mi aduc aminte de prestaţia naţionalei noastre la Cupa mondială de rugby). * Un anunţ la mica publicitate ceva mai deosebit faţă de cele stas: "Tânăr, 33 ani, potent, ofer sprijin domnişoarelor care doresc să aibă un copil, dar nu au partener sau doamnelor cu probleme de cuplu, dar care îşi doresc copil. Preţ 500 euro". Te întrebi: oare ce o fi în capul unora, fiindcă de minte nici poveste. * După americani, şi ruşii s-au prostit, începând să congeleze oameni în azot lichid, la minus 196 de grade Celsius, în ideea că-i vor decongela când oamenii de ştiinţă vor descoperi leacul bolilor incurabile acum. Mă ia cu tremurici numai găndindu-mă. * Un filozof de berărie mi-a caracterizat în puţine cuvinte trei ţări europene: "În Germania, tot ce nu e permis e interzis, în Anglia, tot ce nu e interzis e permis, în Austria, tot ce e interzis e permis. "Îmi pare că noi semănăm cu austriecii. * În mai toate oraşele provinciale vieţuieşte câte un personaj excentric, vagabond sau cerşetor sau, pur şi simplu, în afara societăţii, inadaptat şi inadaptabil. De-a lungul anilor şi Sibiul a avut câţiva. Kurt Klemens, în volumul "Hanul Dumbrava şi Groapa Leilor" ni-l readuce în memorie pe unul din ei: "Prin anii 60, un cunoscut vagabond îşi făcea veacul prin oraş: Ştefan Muller, mic, cu păr lung blond, de obicei într-un palton, avănd atârnată de el o mapă mare de carton, puţin deranjat mintal, dar în rest inofensiv. Nopţile friguroase le petrecea în sala de aşteptare a gării, dar mai bine se fofila în brutăria de stat din str. Turnulul, unde muncitorii îl tolerau şi îl lăsau să doarmă pe sacii de făină/…/Mulţi ani mai târziu, Muller a fost găsit mort pe câmpia Poplăcii „în paltonul lung şi cu mapa de carton atârnată de el". L-am cunoscut şi eu pe Muller, care era şi meteorolog, spunându-ne cu toată convingerea cum va evolua vremea! Nu ştiu dacă acum mai avem în oraş o figură pitorească de anvergură.