Decizia recentă a Curții Constituționale a României, care elimină obligația includerii veniturilor și bunurilor membrilor de familie în declarațiile de avere și interese ale demnitarilor, a stârnit o undă de șoc în spațiul public. Întrebarea de fond care bântuie azi coridoarele puterii și treptele înalte ale opiniei publice este simplă: ce facem cu transparența?

Raluca Turcan, o voce cu experiență în politica românească, vine cu un răspuns care, deși simplu formulat, este cu atât mai grăitor: „Nu e obligatoriu” nu înseamnă „nu e voie”. O nuanță importantă într-un peisaj politic în care nu de puține ori s-a confundat legalitatea cu moralitatea.

Într-o postare care nu a trecut neobservată, Turcan transmite ferm că, deși legea nu mai impune publicarea veniturilor soțului, soției sau copiilor, aleșii pot, dacă vor, să rămână deschiși. „Eu sigur o voi publica în continuare, exact cum am făcut și până acum. Pentru că transparența în exercitarea funcției ține de respectul față de cei care ți-au oferit încrederea.”

E o poziție care nu doar că delimitează ce „trebuie” de ce „e corect”, dar scoate în evidență o realitate mai puțin comodă: transparența a devenit opțională. Mesajul ei este o invitație la responsabilitate personală: poți fi transparent chiar și când nu ți se mai cere.