Politizarea excesivă a pus pe butuci Poșta Română

Această instituție cu participare a statului are aceleași caracteristici ca toate instituțiile de „stat”. Astăzi politizarea este caracteristica de bază și este mai presus decât eficiența economică. Înființarea poștei comune a Principatelor la 23.iulie 1862 prin Decretul 527 a fost impusă de cererea unui serviciu acut necesar populației și avântului economic al timpului din Europa acelor ani. Încă din vremea romanilor transmiterea corespondenței imperiale era asigurată și bine organizată. După retragerea Aureliană transportul poștei a cunoscut un declin considerabil. Începând cu constituirea statelor feudale independente poșta a cunoscut un nou avânt, fiind un atribut major al unei organizații statale moderne și eficiente. În perioada Evului Mediu corespondența din Țările Române era asigurată prin călărași. Domnitorii puneau mare preț pe buna circulație a corespondenței și investeau pentru aceasta chiar sume considerabile, indiferent de situația economică a timpului. În Ardeal transportul corespondenței era asigurat prin legile Imperiului Austro-Ungar. Prin ele se asigura corespondența marilor centre economice, cum ar fi Cluj, Brașov și Sibiu cu țările din vestul Europei și cu Principatele Române. După înființarea statelor independente s-a îmbunătățit și modernizat circuitul corespondenței din Principatele Române. În 1858 au apărut primele mărci poștale și în 1862 s-au emis mărcile poștale comune cu efigia cap de bour și vulturul. Tot în aceeași perioadă a fost înființată Direcția Generală a Poștelor din București. În vremea lui A. I. Cuza s-a dezvoltat rețeaua telegrafică, ea ajungând la 2.879,360 km. De la 01.mai 1865 s-a introdus serviciul abonamentelor la presa din țară și din străinătate. Serviciile poștale iau o amploare tot mai mare. După înființarea României Mari serviciile poștale din Ardeal și Țările Românești se unifică și ele. În 1938 prin 3 legi de bază s-a reorganizat întreaga activitate poștală a țării. În anul 1955 a fost promulgat Decretul 197, prin care s-a consfințit monopolul absolut al statului asupra activității poștale și de telecomunicații. A fost și data la care poșta și telecomunicațiile și-au pierdut inocența, nu au mai fost secrete, „statul” intervenind și controlând întreaga corespondență și convorbirile telefonice. Nu discutăm aici de repartiția legăturilor telefonice cu predilecție organelor de partid. Părinții mei au primit telefon, deoarece era imperios necesar ca tatăl să fie contactat la orice oră din zi și din noapte. După mai mult de 20 de ani, la o zi după moartea tatălui s-au prezentat doi tehnicieni de la PTTR Sibiu, au demontat telefonul(cu mortul în casă) și l-au montat la secretarul de partid din Turnișor. Au motivat acțiunea spunând că telefonul era pe numele tatălui, soția neavând drepturi legale. Tatăl fiind bolnav de inimă, i-am trimis din Germania medicamentele necesare prin poșta specială declarată. La ridicarea medicamentelor mama a constatat lipsa unei părți din medicamente. I s-a spus, să facă plângere sau să trimită restul înapoi!!! Înainte de 1990 toate pachetele cu alimente trimise din Germania prin POȘTA ROMÂNĂ au sosit desfăcute, rupte și cu pungile de zahăr, orez și făină găurite și amestecate cu restul din pachete. Am trecut la ambalarea produselor în cutii de conserve, pentru care am achiziționat un aparat special. După aceea produsele nu au mai fost deteriorate. Am pus și medicamentele necesare evitării infarctului în cutii de conserve ermetice. Știam că la poștă erau indivizi de la SECURITATE, care controlau și dijmuiau pachetele. În afară de aceasta toată corespondența cu străinătatea era cenzurată. O scrisoare spre Germania sau din Germania necesita cel puțin 14 zile. Serviciul PAR-AVION nu exista, chiar dacă era plătit. După lovitura de stat din 1989 nu s-a schimbat nimic înspre bine. S-a redus în mod simțitor numărul oficiilor poștale și a cutiilor poștale din orașe și sate. În multe sate nici nu mai există  cutii poștale. Dar în același timp s-a mărit substanțial numărul directorilor sau a persoanelor din conducere din București și din centrele județene. Vederi trimise pe aceeași adresă, la persoane diferite ajung cu decalaj până la o săptămână. Ce este însă mai grav, multe scrisori sau vederi nu ajung deloc la destinații. Mai multe scrisori cu caracter urgent nu le-am primit de un an. Nunțile și botezurile au avut loc, uneori fără participarea adresanților. Abonamentele la ziare și reviste nu sosesc la timp sau nu mai sosesc deloc. Aproape toate ziarele de vineri sosesc luni sau nu vin deloc. Dacă vine poșta vineri, nu vine luni și marți, deci lipsesc toate informațiile sociale, culturale, sportive ale săptămânii trecute. Informațiile locale principale cu privire la activități sociale și culturale le primim după efectuarea evenimentelor. În principiu, nu s-a schimbat nimic în activitatea POȘTEI ROMÂNE. Toată mizeria este datorată politizării conducerii acestei instituții de „stat” și păstrării unor năravuri dăunătoare bunului mers. Întreaga populație așteaptă o schimbare substanțială, reducerea personalului TESA și deschiderea ghișeelor la ore mai acceptabile și cu personal bine pregătit. 

Toate reclamațiile făcute pentru proasta organizare și funcționare sunt motivate cu lipsa de personal. 

Înainte de 1989 poștașii își completau veniturile cu „daniile” lunare ale pensionarilor. Atunci postul de poștaș era mult râvnit datorită acelor venituri suplimentare neadmise. Astăzi acel venit a scăzut considerabil datorită plăților on-line. Cu salariile de mizerie ale angajaților poștei nu mai poate trăi nimeni. Din păcate personalul de la ghișee a fost redus la maximum. În unele cazuri au rămas doar cei cu „susținere” de la forurile superioare. Nu întotdeauna a persoanelor harnice și vrednice, așa cum se procedează în toate instituțiile cu capital de „stat”. În ultimă instanță trebuie amintită situația timbrelor. În orice țară dacă un turist cumpără o vedere sau o scrisoare poate achiziționa imediat și timbrul adecvat. În România turistul străin trebuie să meargă la oficiul poștal, să cumpere timbre. Sâmbăta și duminica, zilele în care majoritatea turiștilor sunt în excursii, oficiile poștale sunt închise. Turiștii renunță a mai cumpăra vederi și alte efecte poștale. Oferta de vederi și cărți poștale ale POȘTEI ROMÂNE este aproape neschimbată de 50 de ani. În librării sau centre turistice, care vând vederile noi, calitative și frumoase nu se vând și timbrele necesare. Situația este datorată monopolului comercializării timbrelor și de prostul management al instituției, care se vrea a fi în pas cu lumea civilizată europeană. Vrem să trăim într-o țară modernă, dar cu o poștă rămasă la nivelul din 1862. POȘTA ROMÂNĂ uită că orice corespondență este un mijloc simplu și ieftin, care nu costă statul, de propagare și informare a obiceiurilor și tradițiilor naționale la nivel mondial.

Nicolae Sălișteanu