Foto: Răzvan NEGRU
Prima oară când am auzit expresia asta era prin anii ’90, când un fost coleg de liceu care îşi făcea veacul pe la rotiseria lui Nea Popa din Piaţa Mică mi-a dat replica, în contextul unei discuţii despre cine câţi bani ia şi ce oferte de serviciu a avut el şi le-a refuzat. „Pentru banii ăia nici nu mă ridic din pat”. O expresie aşa, ca să arate cât de deplin conştient eşti de valoarea ta-valoarea ta, pe care nu ţi-o oferi aşa de ieftin, ca orice fraier. Bun, chestia sună bine aşa, să o mai spui pe la chefuri sau ca băgat comentarii la anunţurile cu angajări şi chiar sunt de acord cumva cu ea. Dar, chiar dacă e departe de mine ideea să fac propagandă muncii bine plătite prost, aroganţa asta e folosită deseori fără subiect şi obiect.
Da, e normal, uman şi chiar legal să plăteşti omul la valoarea lui şi la calitatea muncii prestate. Pentru că asta e legea nescrisă pe piaţa muncii: faci o treabă în funcţie de cum eşti plătit. Eşti plătit cum îţi convine? Faci treabă bună. Eşti plătit sub? Faci doar strictul necesar şi faci tot posibilul să nu exagerezi nici cu implicarea nici cu aia, cum îi spune, calitatea. Problema este că niciunul care e bun pe bune nu face aroganţe din astea verbale cu „uite bă cine-s eu”. Tace şi face bine. Dacă îi convin banii ăia pentru care se ridică din pat, stă, dacă nu, pleacă la alţii.
Am văzut şi ce munci prestau cei cu idei din astea de super-ego. Majoritatea erau abonaţii ciubucărelilor grupa mică şi mijlocie făcând mărunţişuri de trei lei pe care alţii le făceau pe cinci. Sau erau din aceia care nu se sculau din pat pentru banii ăia deoarece nu li-i dădea nimeni.
Da, pentru banii ăia nici nu te ridici din pat, sună bine şi e uşor să o spui ca să te dai mare. Problema (lor) e că sunt o mulţime de oameni care au nevoie să se ridice din pat pentru nişte bani, din simplul motiv că asta e metoda prin care trăieşti. Lucrezi, iei bani, plăteşti taxe, iei mâncare, băutură, te mai relaxezi cumva prin metode specifice. Ăsta e mersul societăţii.
Ia să nu ai banii ăia de care râzi tu sau faci mişto de cei care lucrează „doar pentru atât”. Ce faci? Te însori iute cu una bogată? Faci pe haiducul modern luând de la bogaţi şi dând la săracul de tine? Joci la păcănele şi la bingo? Te impui ca mare interlop? Cum te descurci cu taxele, impozitele, apa-gazu şi lumina? Dormi în gară, te speli la ţâşnitoare şi te cultivi citind panourile publicitare? Completezi plutonul celor care o dau pe „dă şi mie să-mi iau o ciorbă”? Nu e aşa de simplu. Plus că, prin expresia asta îţi baţi joc de toţi cei care lucrează, cum pot ei, pe banii ăia oricum puţini pe care-i primesc că de aia vin companiile străine la noi că mâna de lucru e ieftină, în locuri care nu le plac, trag la normă şi vin acasă rupţi de obosiţi.
ŞI acum sincer: a spus vreunul dintre lăudacii aceştia asta vreodată, în faţă, vreunui angajator? Pun pariu că nu. Parcă văd scena: angajatorul şi/sau reprezentantul lui îţi spune „pentru munca la noi veţi primi x lei plus tichete de masă pe care le puteţi sparge la noi la cantină”. Tu te uiţi aşa, ca Sergiu Nicolaescu la Dinică în filmele cu comisarul Moldovan şi spui, cu picioarele cocoţate pe birou, „dom-le, ascultă aici: eu pentru banii ăia nici nu mă ridic din pat!”. Urmarea va fi că cei cărora le spui asta nu vor veni cu scuzele de rigoare şi cu o ofertă mai pe placul maiestăţii, ci i se va spune că foarte bine, la revedere gudbai. Asta pentru că aroganţa nu ţine loc de profesionalism. Căt despre muncă, la nevoie faci orice, nimic nu este ruşinos dacă îţi câştigi cinstit pâinea şi celelalte.
Vlad IGNAT
Ovidiu BOICA
Mihai POPA
Ștefania VESA
Cosmin PAL
Ovidiu BOICA
Vlad IGNAT
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Ovidiu BOICA
Ștefania VESA
Da, lasa, omule, comentariile la liber!!!