Pandemia şi absurdităţile ei

Sunt un simplu cetăţean în „Grădina Maicii Domnului”, cum a numit-o Papa şi care este crunt zdruncinată de corupţie, prostie şi incompetenţă.

În 2021 am încercat aproape o lună, fără nici o şansă, să primesc programarea mea şi a soţiei pentru vaccinare. Nu contest faptul că nu a existat destul vaccin pentru întreaga populaţie. Dar cei care fac programările, trebuie să mai meargă la şcoală, să înveţe ce înseamnă o silabisire. La început am încercat zadarnic să iau legătura telefonică cu un callcenter din Bucureşti, anunţat în ziar. Acel număr era permanent ocupat. Nu am ştiut că există şi pentru judeţe un număr diferit. În fine, după multe zile de încercări zadarnice am reuşit să prind o legătură liberă la Bucureşti. Dar am fost crunt dezamăgit. Am încercat să dau datele necesare acelui om „cult”, dar nu am reuşit. Trebuie să spun că am un nume destul de complicat. Persoana de la telefon s-a enervat şi m-a pus să repet de trei ori numele. Văzând că tot nu pricepe i-am propus să silabisesc numele. Am început cu Barbu, Luca, Ana, Victor… Am fost prompt întrerupt, că nu se poate să aibă cineva atâtea nume! I-am repetat că având un nume greu trebuie să silabisesc, începând din nou calvarul. Dar am fost din nou întrerupt, sub motiv că nimeni nu poate avea atâtea nume. L-am întrebat dacă ştie ce înseamnă silabisire? În fine, după ce i-am explicat ce înseamnă silabisire(redare pe litere), am reuşit să transmit numele şi prenumele. Dar tragedia abia a început. După ce am dat numele, prenumele şi CNP-ul, m-a întrebat în care judeţ trăiesc? Spunându-i că locuiesc la Sibiu, a scos mâţa din sac şi mi-a spus că între timp nu mai este vaccin disponibil. Nu m-a putut întreba de la început? A trebuit să trăiesc calvarul explicaţiilor. Mi-a trebuit un timp destul de lung pentru transmiterea datelor cerute. După ce am povestit unor prieteni cele întâmplate, am aflat că este şi un număr de telefon direct pentru judeţul Sibiu. Am încercat zadarnic timp de 2 luni să primim o programare. Aflând din ziar, că vor veni vaccinuri am dat imediat telefon. Mi s-a răspuns de fiecare dată, „daţi telefon mâine”. Am repetat zilnic încercările, dar fără nici un succes. Ultima oară mi s-a spus să mai încerc în 3 luni. A fost o adevărată bătaie de joc. Atât eu cât şi soţia avem peste 75 de ani(depăşind termenul de perisabilitate şi amândoi suferim de boli cronice). ştiu că nu sunt vaccinuri suficiente. Dar nu înţeleg de ce trebuia să repet de sute de ori apelurile telefonice. De ce nu s-au înregistrat apelurile la o centrală şi când soseau destule vaccinuri să fie informată populaţia interesată.
    
În sfârşit, un nepot care avea în telefon aplicaţia pentru programare, a reuşit să ne programeze. Însă şi acea programare a fost cu dichis. Fiecare dintre noi a primit programările în alte zile şi la distanţă de Sibiu, la Mediaş(sunt numai 120 km dus şi întors, deci 4 călătorii, în total 480 km). Acum, când se programează noua vaccinare, sperăm să nu se mai repete debandada din anii trecuţi. Persoanele responsabile cu această activitate să cunoască obligaţiile ce le revin şi să ştie ce înseamnă silabisirea.
    
Cine este de vină? Un om înţelept, Raban Gabriel, a spus: „Tare e bine când cultura e împerecheată cu munca”. În cazul nostru nici cel din callcenter, nici administraţia de stat nu şi-au dat silinţa să respecte acest adevăr. Înţeleg că la callcenter sunt uneori oameni cu slabă pregătire. Iar în administraţia de stat sunt mulţi oameni care habar nu au de problemele cu care se confruntă, nu mai discutăm de legislaţia în vigoare în administraţie. Acest lucru îl pot dovedi cu acte şi fapte de neimaginat. După mulţi ani de la intrarea în UE, unii funcţionari, chiar şefi de birouri, nu cunosc nici cele mai simple formulare emise de UE. La noi nepotismul, corupţia şi incompetenţa se răzbună pe întregul popor.

În China secolului XI angajarea funcţionarilor împărăţiei (100.000) se făcea pe baza unui examen foarte sever. Tot la doi ani se făcea un examen pentru noi angajări. Iar pentru cei din conducerea împărăţiei(vreo 200) examinarea o făcea împăratul personal, cu întrebări concepute de el. Numai cine începea să se pregătească încă de la 5-6 ani, reuşea la 30-40 de ani să răspundă întrebărilor complexe din toate domeniile.  Numai datorită acelor examene, foarte grele, China ajunsese cea mai avansată naţiune din lume. Funcţionarii împărăţiei erau oameni de ştiinţă din toate domeniile. Au inventat tiparul, praful de puşcă, busola, bancnotele, legislaţia modernă pentru acea vreme ş.a.m.d.

Ar fi ideal, dacă în ţara noastră funcţionarii de stat ar fi examinaţi şi ei foarte sever la angajare. De demnitari şi de diplomaţi nu mai discutăm. Doctoratele şi masteratele să fie publicate şi Ministerul Învăţământului şi oricine să le poată verifica autenticitatea, bibliografia folosită şi sursele de informare. Este cazul ca în sfârşit să dispară nepotismul, corupţia şi numirea în funcţii pe cale politică. Politizarea administraţiei de stat să dispară pentru totdeauna!!!

Un cetăţean „foarte mulţumit”,
Nicolae SĂLIŞTEANU