Ion Dobre s-a născut în 1889, la Bulbucata (Vlaşca), dar este cunoscut cu numele Nichifor Crainic, gazetar renumit între cele două războaie. Nu mulţi ştiu că a fost teolog, profesor universitar, politician naţionalist şi, nu în ultimul rând, poet de talent. Iată una din poeziile lui, care mi-a plăcut în mod deosebit: "Pământule rodnic, pământule sfânt, /Tu care-mi eşti leagăn, cămin şi mormânt/Ridică spre focul aceleaşi stele/Credinţele tale, credinţele mele//Evlavie ţie, pământule bun!/În sânul tău doarme trecutul străbun/Păstrând pietre scumpe din vremile acele/Comorile tale, comorile mele (…)" A fost "reeducat" prin puşcăriile staliniste şi a supravieţuit, murind la 82 de ani, la Mogoşoaia. A avut noroc. * Unul din suplimentele revistei Dilema veche este rezervat mediocrităţii, un subiect de strictă actualitate. Sorin Costreie, conferenţiar la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti, sintetizează: "Mediocritatea este molipsitoare. Dacă avem un profesor mediocru la catedră, şi performanţele elevilor vor fi mediocre. Un profesor entuziast induce entuziasm şi hrăneşte curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere ale elevilor lui, unul plictisit şi plicticos omoară curiozitatea elevilor lui, îndepărtându-i de şcoală şi de cunoaştere". În 1990 mai credeam că vom trăi într-o societate în care se vor impune valorile, fără amestecul altor factori perturbanţi. Când colo, vă spun fără nici o reţinere: e mai grav decât înainte: priviţi cum s-a distrus învăţământul, priviţi cum se dau diplome şi doctorate, priviţi cum se fac numirile şi promovările în funcţii, priviţi cum a proliferat corupţia şi hoţia la scară naţională, priviţi cum au bramburit toate sectoarele vieţii sociale, care erau pe un făgaş bun (CFR-ul, Poşta, Pensiile). Dezamăgirea mea este incomensurabilă. * Apropo, dacă li s-ar măsura IQ-ul parlamentarilor noştri, sunt curios dacă jumătate dintre ei ar depăşi coeficientul mediu de inteligenţă de 100… * Răsfoind jurnalul lui Onisifor Ghibu, am dat peste următoarea însemnare… de actualitate: "După Haret nici un ministru n-a avut o politică şcolară de înalt nivel pedagogic, filosofic, juridic, naţional. Simple cârpeli şi improvizaţii "Pomenindu-i pe succesorii lui Spiru Haret, are numai cuvinte de ocară: I.G. Duca – "un fricos", dr. Angelescu – "gură mare, dar lipsit de demnitate şi de conştiinţă, slugă plecată a regelui Carol al II-lea", E. Rosetti – "desfiinţarea, respectiv statificarea şcolilor confesionale române", I. Petrovici – "dictatură şi anarhie", St.Voitec – "coruperea tineretului, trădarea religiei, fără cea mai mică motivare", Daicoviciu şi Nistor – "mare reformă prin eliminarea religiei, a limbii latine şi franceze, introducerea limbii ruse în toate şcolile, marxism-leninism rusesc, adoptat fără nici o critică, dreptul roman înlăturat”. O fi inventariat cineva – precum Onisifor Ghibu – ce-au lăsat după ei cei peste 30 de miniştri ai învăţământului din ultimii 32 de ani? Vă spun eu: praful şi pulberea, iar bomboana pe colivă o pune acest Sorin Cîmpeanu, inginer şi absolvent al Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor din România, traseist politic. Toţi au titluri, dar nu toţi au minte de conducător şi organizator. Acesta se află printre ei, cu siguranţă!