Păltinișul și Bâlea în anii ’70: cum au apărut primul telescaun și prima telecabină din județul Sibiu

Telescaunul pârtiei Oncești de la Păltiniș și telecabina dintre Bâlea Cascadă și Bâlea Lac au fost puse în funcțiune în prima parte a anilor 1970, la doar câțiva ani după ce acest tip de transport a fost inaugurat în România – telescaunul la Durău (Ceahlău), în 1962 (acesta este considerat primul telescaun modern al țării, cu toate că un echipament considerat primitiv a funcționat, încă din 1951, la Bușteni), iar telecabina la Brașov, în 1970.

Totul făcea parte dintr-un amplu plan de dezvoltare a turismului sibian, despre care primul secretar al Comitetului Județean Sibiu al Partidului Comunist Român, Richard Winter (devenit mai târziu ministru, întâi al Aprovizionării, apoi al Industriei), spunea că are potențialul de a transforma Păltinișul și Bâlea în „plăci turnante ale turismului românesc”.

„În spiritul Programului partidului, cincinalul viitor va pune și mai mult în valoare potențialul turistic al județului. (…) Aș avea curajul să spun că aceste două zone – a Păltinișului și a Bâlei – vor forma o veritabilă placă turnantă a turismului românesc. Iată de ce până în 1980 statul investește și în județul nostru sume importante în <industria fără fum>, cum i se mai spune turismului”, afirma Winter, în noiembrie 1975, într-o declarație acordată publicației România Pitorească.

Planuri mărețe

Însă despre „placa turnantă” a vorbit, înaintea tuturor, arhitectul Constantin Voiciulescu, cel care, într-adevăr, imaginase pentru Bâlea și Păltiniș, încă dinainte de 1970, din perioada studiilor de sistematizare, investiții de anvergură.

În cazul Bâlea, acestea erau direct legate de Transfăgărășan (început în 1970 și inaugurat în 1974) și prevedeau zece pârtii de schi, trei hoteluri la Bâlea Cascadă („Cascada”, „Escalada” și „Montana”, cu 400 de locuri capacitate de cazare și 600 de locuri capacitate de alimentație publică) și 460 de locuri de cazare noi la Bâlea Lac (hotelurile „Cristal” și „Bâlea Lac”), plus trei restaurante.

În cazul Păltinișului, „ei bine, în proiectele noastre, el va deveni o placă turnantă, un nod turistic, de unde se va putea porni spre alte locuri pitorești ale acestei zone”, spunea arhitectul Voiciulescu într-un interviu publicat de Sportul, în ianuarie 1969. Erau gândite pârtii ce totalizau 12 kilometri, cu nouă instalații de transport al schiorilor și construirea a mii de locuri de cazare.

În 1970, deja se lucra la viitorul telescaun al pârtiei Oncești. Tribuna consemna, în luna iulie:

Telescaunul din Paltiniș în Tribuna din 15 ianuarie 1976

„… La cabana nr. 1, schele întinse ca un miriapod imens, cu mii de brațe, printre care zeci de oameni, ce se vedeau minusculi, roboteau de zor. Se lucrează intens la instalarea telescaunului care va merge spre vârful Oncești”.

Micul Transfăgărășan

Termenul vehiculat pentru finalizarea lucrărilor și recunoscut astăzi ca fiind anul punerii în funcțiune a fost 1971. Dar mărturiile dovedesc că este vorba, de fapt, despre ultima zi a anului 1971. Într-un interviu acordat Tribunei, pe 4 ianuarie 1972, directorul Oficiului Județean de Turism (OJT) Sibiu, Ioan Mărginean, afirma: „vă pot spune că, în 31 decembrie și 1 ianuarie, au funcționat în premieră telescaunul și teleschiul de la pârtia Oncești”.

Telecabina de la Bâlea a avut o soartă ceva mai complicată, date fiind condițiile de construcție. În 1976, după ce se anunțaseră alte câteva termene de punere în funcțiune, Tribuna scrie: „… se fac ultimele preparative pentru punerea în funcțiune a telecabinei care va lega Bâlea Cascadă de Bâlea Lac. Construit de singura unitate specializată din țară – Trustul Construcții Montaj Minier, șantierul Brașov -, traseul telecabinei, de fapt, un „mic Transfăgărășan”, este menit, ca și „fratele” său săpat în stâncă, să asigure accesul turiștilor în această frumoasă zonă montană pe o cât mai lungă perioadă dintr-un an. 165 de persoane într-o oră vor putea străbate acest traseu aerian, cu o viteză de până la 10 m/sec”.

Planșa viitorului Păltiniș publicată de Revista Arhitectura în 1977

Se pregătea, astfel, la Bâlea, cea mai lungă linie de telecabină din România acelor ani, iar inaugurarea ei se dorea inițial  să fie în același an cu deschiderea Transfăgărășanului, 1974. Planul era ca traseul telecabinei să continue spre Lacul Doamnei. „De la Bâlea-Lac, în continuare, telecabina va duce în stânga, în Valea Doamnei, unde se află Lacul Doamnei și unde se construiește altă bază turistică. Se realizează, cu ajutorul telecabinei, legătura dintre Valea Doamnei și Bâlea-Cascadă”, scria, pe atunci, România Liberă.

Telecabina de la Bâlea surprinsă de maestrul Fred Nuss în anul inaugurării. Tribuna, 1976.