OVIDIU DAN – ,, DINSPRE PISC COBOARĂ NEGURA” – O DESCINDERE ÎNTR-UN TĂRÂM AL NEUITĂRII –

–          Despre moartea prozatorului Marin Preda au fost emise fel de fel de păreri, fel de fel  de supoziţii, fel de fel de controverse. Cartea despre care facem referire este dedicată aceluiaşi nefericit eveniment cu scopul vădit de a aduce unele posibile clarificări. Ideea pornirii la drum  în realizarea cărţii are la bază o cerere venită din partea unei persoane de gen feminin, care a vrut să rămână anonimă, dorind  o investigaţie pentru clarificarea cazului în speţă, arată autorul într-un „Prolog”. ,,Doamnă, la cererea dumneavoastră expresă de a analiza împrejurările morţii scriitorului Marin Preda, firma de detectivi particulari Fox Investigation  cu sediul în Regatul Ţărilor de Jos a acceptat angajarea”.                                    

Conform aşteptărilor, firma a declanşat investigaţiile dar, pe neaşteptate, a întâmpinat unele oprelişti, în legătură cu acest fapt. Ovidiu Dan mărturiseşte: „În timpul cercetărilor, ne-am izbit de mult birocratism, indiferenţă şi chiar ironie. Drept dovadă a unor asemenea impedimente autorul, în capitolul „Anexe”, de la sfârşitul cărţii ataşează fotocopii de pe unele astfel de adrese conţinând refuzuri de la câteva instituţii ca: Institutul Naţional de Medicină Legală ,,Mina Minovici”, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Secretariatul  General al Guvernului şi Administraţia Prezidenţială. La polul  opus acestor greutăţi s-au situat persoanele: Generalul Vasile Mălureanu, Elisabeta Chichişan, una din secretarele prozatorului şi Victor Bandac, specialist în ezoterism, cei trei punând la dispoziţia cercetătorilor materialele  solicitate.                                                                                        Astfel stând lucrurile, firma olandeză a declanşat respectiva investigaţie, rezultatele fiind transpuse de scriitor, la modul ficţional, îmbinate, evident cu elemente reale, sub formă de roman. Este constituită o grupare din cinci tineri anchetatori denumită „Hulpoiu” din care făceau parte  Emil, Ionuţ, Mirela, Luminiţa şi Dan care-şi intră  în rol. Subiectul romanului este unul liniar, fără înflorituri şi alte divagaţii suplimentare. Este derulat întreg  parcursul vieţii şi activităţii creative  a prozatorului Marin Preda, de la plecarea  din satul Siliştea Gumeşti din Judeţul Teleorman, unde acesta a văzut lumina zilei şi până la dispariţia sa. Structural, curgerea acţiunii poate fi disociată pe două mari secţiuni. Prima, cea în care sunt redate aspecte privind anii formării intelectuale, ai celor trei căsătorii, anii publicării cvasi-integrale a cărţilor de la începutul scrierii lor, începând cu volumul de povestiri ,,Întâlnirea din pământuri” din 1948 şi terminând cu celebrul roman în trei volume ,,Cel mai iubit dintre pământeni” din 1980. Cea de a doua secţiune se desfăşoară pe distanţa a trei zile: 14-15-16 mai 1980. E de notat faptul că întreaga acţiune este cuprinsă în cele 47 de proze, având titluri ce reprezintă  ideile principale extrase din numărul de secvenţe enunţate şi care, ele la rândul lor, pot fi considerate şi proze de sine stătoare. Iată câteva dintre ele: ,,Preda şi Parisul”, ,,Preda şi P.C.R.”, ,,Preda şi preşedintele ţării”, ,,Ziua de miercuri, 14 mai 1980”, ,, Ziua de joi, 15 mai”, ,,Seara aceleiaşi zile”, ,,Amiaza de vineri, 16 mai”, „Noaptea de vineri, 16 mai”, etc. În privinţa personajelor care participă la acţiune, sunt de remarcat tinerii ofiţeri de securitate amintiţi, pe de o parte, iar pe de altă parte, de menţionat o uriaşă paletă de nume, atât din domeniul politic cât şi cultural. Unele dintre cele politice au provocat şi promovat schimbări radicale, de structură, ale unei însemnate părţi a planetei. Sunt amintiţi în acest sens I.V. Stalin, W. Churchill, Hitler, L. Brejnev, N. Hruşciov, T.W. Wilson, preşedinte SUA, J.F. Kenedy, F. Castro, D. Eisenhower, Yaser Arafat ş.a. Aceste mari schimbări  au impus şi ţării noastre, fără voinţa poporului,  un regim social-politic nefiresc şi nefast. Autorul trece în revistă şi pe cei care, cu vrerea sau fără vrerea lor, forţaţi de împrejurări, s-au aflat în această sarabandă a transformărilor: Ion Antonescu, Gheorghe Gheorghiu Dej,  Elena şi Nicolae Ceauşescu, etc., apoi, din eşalonul doi al vieţii politice amintim pe: Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, Armand Călinescu, Leonte Răutu ( L.N. Oigenstein), M. Roller, I.M. Pacepa, ş.a. Cei amintiţi sunt doar pomeniţi, ei având un loc bine definit pe scena istoriei. Totuşi, ca un personaj veritabil este prezenţa ocupantei Biroului 2, Tovarăşa fiind în permanentă legătură cu tinerii anchetatori solicitându-le acestora să-i raporteze rezultatul cercetărilor lor aflând diferite aspecte din anturajul scriitorului Marin Preda. Având o poziţie foarte însemnată în viaţa literară românească, e de la sine înţeles că autorul Moromeţilor a fost într-un contact permament cu majoritatea scriitorilor timpului său.

Aşadar, Ovidiu Dan foloseşte în scriitura sa, un număr impresionant de oameni de litere, dar şi din alte domenii care au avut, într-un fel sau altul, tangenţă cu prozatorul siliştean. Redăm pe cei mai semnificativi: Ion Dezideriu Sârbu, Ion Caraion, Petre Anghel, Nichita Stănescu, Cezar Ivănescu, Sorin Titel, Ştefan Bănulescu, Augustin Buzura, Cornel Popescu, George Bălăiţă, Mihai Beniuc, Zaharia Stancu  (ultimii doi fiind foşti preşedinţi ai Uniunii Scriitorilor). Dintre persoanele aflate în preajma lui Marin Preda în clipele fatidice amintim pe: Lucian Raicu ( Leibovici Bernard), soţia sa, Sonia Larian ( Arianna Lewenstein), Virgil Mazilescu, Gheorghe Buzoianu, medicul scriitor Dan Claudiu Tănăsescu, artiştii plastici Viorica Prodanoff și Ioan Neagoe. Martori la nefericitul eveniment au mai fost: Aurel Bătrâneanu, casier la Fondul Literar, Gherghina Pera, angajată la Editura Cartea Românească, Marius Bercea – şofer, Dincă Vica – ospătar la  restaurantul Casei de creaţie de la Mogoşoaia, A. Cavalioti – medic legist, ş.a. Vrând să dea o notă de veridicitate afirmaţiilor sale, scriitorul Ovidiu Dan inserează în demersul său declaraţiile luate  celor mai multe din persoanele citate. Ceea ce se pare cu totul de nedorit e faptul că, punând cap la cap cele afirmate de cei menţionaţi, în loc să ne dea o imagine limpede a dramaticelor întâmplări, mai rău ne afundăm în necunoscut. Tot în scopul lămuririi lucrurilor Ovidiu Dan utilizează şi unele imagini fotografice, dar şi remarci din ziarele vremii ca : ,,Lupta de clasă”, ,,România Liberă”, ,, Scânteia”, ,,Luceafărul”, ,,Săptămâna”, ,,Universul”.                                                      

Din toate cele relatate s-ar putea trage concluzia că plecarea prozatorului Marin Preda pe drumul fără de întoarcere s-ar datora, zic unii, otrăvirii, alţii că i-ar fi fost injectată o substanţală letală sau alţii cum că nu i s-ar fi acordat niciun ajutor când scriitorul era în stare de inconştienţă ca urmare a vizitării unui local unde-i atotputernic zeul Bachus. Nu-i mai puţin adevărat că Marin Preda nu era privit cu ochi buni de o mare parte a scriitorilor care cochetau, în operele lor,  cu mult discutatul curent ,,realismul socialist” ca: Dan Deşliu, Mihai Beniuc, Maria Banuş, Virgil Mazilescu şi alţii. Marin Preda milita pentru o literatură care să cultive pricipiile valorice ale esteticii, fapt susţinut pregnant, între alţii, şi de poetul Nichita Stănescu.          

După cum sunt prezentate lucrurile în cartea lui Ovidiu Dan şi după cum reiese şi din alte scrieri ce tratează acest subiect, se pare că tragicul eveniment nu va fi elucidat niciodată. De altfel, un interlocutor, în ultima secvenţă  a lucrării, afirmă: ,,Din declaraţiile existente nu putem afla adevărul”. Tot în acest sens mai este de subliniat ceva: foruri importante din conducerea ţării, nu numai că au stopat temporar cercetările, dar le-au  şi oprit pentru totdeauna. Iată ce declară unul din cei anchetaţi: ,,Cineva, în rang mai mare decât anchetatorii, de la Miliţie şi Securitate doresc să coboare negura (,,dintr-un pisc” n. m.), peste acest caz”.                                       

Pornită de la o cerere venită din partea unei persoane, ce a dorit să nu i se ştie numele, după cum afirmam şi la începutul acestui material, cercetările întreprinse  şi rezultatele obţinute,  prezentate sub forma de roman, cartea scriitorului Ovidiu Dan constituie o încercare lăudabilă ce merită toată atenţia..

Este o carte interesantă, aşternută de un condei bine conturat, o carte ce merită citită.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         GH. BUŞOIU